12 September 2017

Confuzii și Confucius? (RO, zeflemitor?)

Mă pufnește râsul când mă gândesc la modul în care ne conduce coaliția guvernamentală PSD-ALDE. Ghicesc acolo aparența unui confucianism confuz, caracterizat nu doar prin lipsa de încredere în capacitatea oamenilor de-a lua decizii bune (ba chiar pe contrariul!), dar și prin retorica aparent plină de considerație față de adevăr, dreptate, umanitate (de fapt, perfect găunoasă). Totul e confuz și lipsit de respect în felul în care această coaliție își exercită și proiectează asupra noastră puterea politică, fără a ne putea arăta, fără a putea pune degetul pe măcar un domeniu în care ar fi reușit să miște lucrurile înspre «mai bine.»


Trei întâmplări de săptămâna trecută mi se par ilustrative, dar nu le tratez cronologic, ci într-un crescendo care să-mi permită păstrarea chestiunii mai gogonate la final. Toate trei întâmplările arată că-n PSD și ALDE nu mai e nimeni responsabil cu gândirea (critică), ci toată lumea fabulează pe tot felul de teme, care mai de care mai fantastice, fără pic de considerație pentru decență, adevăr, justiție socială sau măcar istorie recentă. Cel mai grav mi se pare chiar faptul că liderii PSD și ALDE au intrat în zona unei forme de delir retoric, în care au început să creadă tocmai în minciu fabulațiile pe care chiar ei le servesc publicului! [Din păcate, situația nu e cu mult diferită nici la UDMR, PNL, PMP sau chiar USR :( ]


Noul șef al DSG pare să fie dl Felix Rache, pe care-l remarcasem doar în postură de măscărici la una dintre televiziunile de știri infotainment. Strategiile de comunicare ale Guvernului intră în zona miștoului instituționalizat? Cum să am eu încredere că dl Rache știe să interpreteze date, când el n-a pretins vreodată că s-ar pricepe la așa ceva? Încă de pe vremea dlui Dâncu sau a dlui Bulai, această instituție avea o misiune clară: să observe, din date statistice, care probleme ar putea deveni presante pentru populație în viitorul apropiat, astfel încât Guvernul să poată decide alocarea de resurse înspre soluționarea timpurie a acelei probleme, respectiv să poată comunica public, în avans, pentru a preveni eventuale panici. Mi-e teamă că dl Rache va reuși performanța de-a lua la mișto chiar și extrem de puținele lucruri bune de la Guvern, cum ar fi transparentizarea datelor, de care se ocupă discret (dar eficient) organizatorii Clubului OGP.


Dacă isprava de mai sus se putea evita consultând istoria recentă a cadrului instituțional (de la fostul Minister al Informațiilor Publice până la Clubul OGP), cea de-a doua ține doar de lipsa bunului simț: Dl Dragnea nu înțelege, nu vrea să înțeleagă ori nu-i dispus să asculte (de sfatul celor care, foarte probabil, i-au explicat) că referendumul pe care-l visează nu e și nu poate fi despre (re)definirea familiei! Zic, din nou, că art. 48 din Constituție definește dreptul la căsătorie (cea civilă, nu cununia religioasă) și că acest drept nu poate fi restrâns nici măcar în condițiile art. 53 din Constituție, dacă restrângerea în sine ar încălca art. 4, alin. 2 (cetățenii sunt egali, fără deosebire … de sex) sau art. 16, alin. 1 (cetățenii sunt egali … fără discriminări). Așadar, e de bun simț că, dacă discriminează soții în funcție de sex (o femeie și-un bărbat), restrângerea dreptului la căsătorie nu poate sta în picioare, nici prin (re)definirea familiei, nici altminteri; nici la art. 48, nici aiurea.




Dar coaliția PSD-ALDE pare să nu mai aibă vreun ideolog, vreo „eminență cenușie.” Nu mai există nici măcar un Hrebenciuc sau Mitrea, nici despre Bogdan Teodorescu nu se mai știe nimic (am mai văzut eroarea asta la PDL, când la umbra dlui Băsescu n-a mai crescut nimic). Dl Dâncu sigur e scos din cărți, dacă dl Rache poate face mișto de strategiile comunicaționale ale Guvernului, dar măcar la dl Năstase credeam că se mai putea apela, c-ar fi explicat de ce nu poate funcționa subordonarea procurorilor față de ministrul justiției. Textul art. 132, alin. 1 din Constituție este identic cu cel din vechiul art. 131, iar expresia „sub autoritatea ministrului” nu poate înfrânge principiile legalității și imparțialității! În schimb, art. 133 și 134 reformulate în 2003 (de PSD/Năstase, pentru integrarea europeană) diferă mult de vechiul text și le conferă procurorilor statut de magistrați, egal cu cel al judecătorilor; deci „autoritatea” ministrului e cam cât a Reginei Angliei.


Părerea mea e că aceste confuzii sunt voite, nu-s simple greșeli neforțate. În ciuda faptului că faultează logica, bunul simț, dreptatea, decența sau chiar umanitatea gândirii (că tot am pornit de la Confucius), aceste distorsiuni ale adevărului servesc scopuri politicianiste, electorale. Ele se adresează unui public needucat, dar numeros. Singura strategie care transpare din aceste întâmplări este cea cunoscută și testată deja, de tip divide et impera, pentru care nu-i nevoie de-un ideolog, de vreo eminență cenușie, ci doar de-un despot:
  • pe cei care ar avea ceva de spus împotrivă îi ataci mărunt, cu toate neadevărurile posibile, îi uzezi, îi tocești, până când îi dezguști de politică și-i faci să tacă, să nu mai participe, să se retragă în cochiliile sau turnurile lor;
  • pe cei care nu înțeleg, dar sunt ușor de impresionat și de chemat la urne, îi manipulezi cu minciuni îmbrăcate în miștouri, cu frica de necunoscut, cu mirajul reîntoarcerii la o «epocă de aur» pe care n-au trăit-o, dar și-o pot imagina.
Cu aceste ingrediente și metode, politicienii pot dovedi prin vot că noaptea-i zi, că Pământul e plat ori că gravitația e lucrarea lui Soro Satan, care nu-ți permite ție să umbli «demn» prin lume, deși adevărul e că politicienii te țin sărac, needucat, tocmai ca să profite de tine în exercițiile electorale. Cel mai trist e că niște oameni deștepți «pun botu’» la strategia asta, iar mie mi-e egal dacă o fac din oportunism, din parvenitism ori din idealism greșit orientat, pentru că mie mi-e evident că această cale spre iad nu-i deloc pavată cu intenții bune :(

02 September 2017

Teteu’ și Justiția (RO, abătut)

Ieri și alaltăieri, mi-am pus viața deoparte: mi-am făcut timp să citesc cu atenție proiectul de act normativ privind modificarea legilor justiției. Nu e prima dată când fac așa ceva. Am eu niște aspirații legate de viitorul justiției, așa că fac treaba asta cu plăcere. Faptul că activez în România e o întâmplare, pentru că eu fac treaba asta pentru oameni, nu pentru „țărișoară” (vorba lui Caragiale). Și nu scriu textul ăsta pentru a dezvălui vreo grozăvie din măruntaiele „reformei” (deși dragonii există), ci pentru a-mi lua eu niște pietroaie de pe inimă. Oricum, analiza finală nu e gata, că mai trebuie să dau și a doua citire, să mă mai consult cu colegii, o să mai dureze…


Când lucrezi așa, în neștire, zile întregi, pe câte-un proiect de lege, creezi o punte emoțională cu emitentul. Adică simți că trebuie să-i dai măcar un nume de alint ministrului care „ți-a oferit ocazia” să lași deoparte orice altceva aveai tu de făcut în viața ta. În felul ăsta, îți reduci un pic din disonanța cognitivă a întrebării „ce rost are să fac asta, câtă vreme nu-s nici angajat la minister, nici ministru, nici parlamentar, nici judecător CCR?” La fel am procedat, pe rând, cu Bombonel și Rodica, Monica, Predoa, Titi, Mona, Robi ori Raluca; așa și-acum, cu «Teteu’» (notez cu surprindere că doar bărbaților le „pocim” numele).


sursa: Alexandru Dobre/Mediafax Foto
Sigur, tu știi că proiectul nu vine strict și direct de la ministru, că doar n-o fi stat el închis în birou, timp de 2 săptămâni, să scrie fiecare articol; ești perfect conștient că, în spate, se află munca unor experți din minister, funcționari cu vechime. Dar ai nevoie să personalizezi relația asta de muncă, din cel puțin 2 motive: Mai întâi, pentru că regulile jocului democratic te pun în relație directă cu decidentul politic; la nivelul său e concentrată responsabilitatea pentru o viață mai bună, în beneficiul tuturor cetățenilor (numiți și „justițiabili,” adică susceptibili de-a ajunge în justiție). Apoi, pentru că tu de la ministru aștepți leadership, soluții eficiente pentru probleme viitoare.


Na, după introducerea asta lungă, respectiv după analiza preliminară a proiectului, eu sunt dezamăgit cu Teteu’ :( Proiectul mi se pare mai degrabă mediocru, cam de nota 7, pentru că ratează o sumedenie de corelări între conceptele teoretice și documentele strategice, adică nu se ridică deloc la înălțimea așteptărilor pe care le-ai putea avea de la un om cu CV atât de impresionant. Stau să mă-ntreb dacă doar atâta poate el sau dacă nu cumva îl carotează funcționarii din minister? Dar explicația cea mai simplă (și, foarte probabil, cea adevărată!) e, de fapt, că ministerul nu poate mai mult (în ciuda faptului că e indiscutabil mai bun decât oricare alt minister!); dar ăsta e nivelul guvernării centrale de la noi :(


Eu mă uitam cu foarte mare simpatie la Teteu’ și mă gândeam că, dacă-și joacă bine cartea, ar putea ajunge comisar european pentru justiție în 2019. Omul a fost procuror și îndrumător de doctorate pe drept penal; profesor universitar, autor de lucrări academice serioase și rector; judecător la CCR și expert afiliat Comisiei de la Veneția; foarte probabil, e cel mai titrat ministru al justiției post-decembriste (cu excepția dlui Stoica?, nu știu). Cu președinția rotativa a Consiliului UE și un scor bun obținut de ALDE la alegerile europarlamentare din iunie 2019, Teteu’ chiar ar avea șanse. De-asta și cred c-a decis intrarea României în cooperarea consolidată pentru EPPO (înființarea Parchetului european).


Numai că nu-și joacă bine cartea, deloc, pentru că stă cu fundu’-n două luntri :( Ba facem, ba nu facem dezbatere publică pe legile justiției; ba punem, ba nu punem prag la abuzul în serviciu; ba corelăm, ba nu corelăm noile Coduri cu Deciziile CCR; ba evaluăm, ba nu evaluăm performanța procurorilor-șefi… Nici nu servește pe deplin puterea politică a dlor Dragnea și Tăriceanu, nici nu se pune pe deplin în slujba justițiabilului! Ba mai reușește și contraperformanța de-a-și strica relațiile, aproape simultan, și cu lumea academică, și cu societatea civilă, și cu corpul magistraților, și cu monitorii europeni pe MCV, și cu partidele politice din coaliția guvernamentală, și cu Președintele…

În condițiile astea, mă-ntreb de ce l-ar mai susține cineva pentru postul de comisar european? Desigur, poate că el nu-și dorește asta, ci doar să se retragă la pensie și să călătorească discret prin lume ori să-și scrie memoriile… În secret, pe mine mă bucură situația, pentru că toate ezitările sale mănâncă din timpul pe care coaliția guvernamentală l-ar putea dedica „restaurației” și-i oferă societății civile răgazul să-și construiască o reacție ;) Dar, de fiecare dată când mă aștept la o mișcare decisivă, rămân dezamăgit și nu-mi pot stăpâni reacția: «Pă’ ce-a’ făcu’ mă, Teteu’?!?»

10 July 2017

Draleficul Magnea* (RO, distractiv)

Dl Liviu Dragnea, despre care cred că-i face rău propriului partid, prin puterea discreționară și monopolistă pe care-a acumulat-o, a declarat ieri seară că George Soros este un „personaj malefic.” Eu am scris mai multe articole despre influența dlui Soros în politica românească și rămân la părerea că nu este cazul să ne alarmăm: investițiile făcute în mod direct sau doar facilitate indirect de dl Soros le-au adus beneficii inclusiv celor care au furat de-au rupt!

sursa: Agerpres
Însă declarația de-aseară a dlui Dragnea mie mi-e inacceptabilă, pentru că-i exonerează de orice răspundere pe foștii guvernanți ai României de la PNL, PDL, PD, UDMR, UNPR, PC ori ALDE; ba chiar și PPDD, PRU sau cei din vechiul PSD, fie ei deviaționiști (Geoană sau Vanghelie), fie infideli (Ponta și Ghiță sau chiar Grindeanu). Nu accept, dle Dragnea, să le oferiți acestor «bampiri» ai neamului, „care suge sângele poporului,” această scuză facilă!

Abia dumneavoastră sunteți #malefic, dle Dragnea, dacă le permiteți tuturor acestor «bampiri» să se ascundă în spatele dlui Soros! Vă cer să rămâneți un lider integru și să dovediți acest lucru prin deschiderea de urgență a unei anchete parlamentare care să separe grâul de neghină, arătând care dintre relele României de azi au fost înfăptuite în mod direct de Soros și care dintre rele au fost înfăptuite, independent, de foștii guvernanți! Aveți această datorie de onoare față de cetățenii onești ai României, care încă mai au încredere în valorile social-democrației, așa cum numai dumneavoastră le puteți întruchipa!

PS Din păcate, eu nu mă număr printre cetățenii onești, c-am fost plătit de Soros, dar nu mă puteți combate, fac această cerere în numele lor ;)

Notă:
*) Nu insist asupra motivului pentru care e nevoie de toate consoanele care produc o silabă, dar oricine rostește #druie îmi va da dreptate: e mai ușor decât să rostești #mragnea!