10 July 2017

Draleficul Magnea* (RO, distractiv)

Dl Liviu Dragnea, despre care cred că-i face rău propriului partid, prin puterea discreționară și monopolistă pe care-a acumulat-o, a declarat ieri seară că George Soros este un „personaj malefic.” Eu am scris mai multe articole despre influența dlui Soros în politica românească și rămân la părerea că nu este cazul să ne alarmăm: investițiile făcute în mod direct sau doar facilitate indirect de dl Soros le-au adus beneficii inclusiv celor care au furat de-au rupt!

sursa: Agerpres
Însă declarația de-aseară a dlui Dragnea mie mi-e inacceptabilă, pentru că-i exonerează de orice răspundere pe foștii guvernanți ai României de la PNL, PDL, PD, UDMR, UNPR, PC ori ALDE; ba chiar și PPDD, PRU sau cei din vechiul PSD, fie ei deviaționiști (Geoană sau Vanghelie), fie infideli (Ponta și Ghiță sau chiar Grindeanu). Nu accept, dle Dragnea, să le oferiți acestor «bampiri» ai neamului, „care suge sângele poporului,” această scuză facilă!

Abia dumneavoastră sunteți #malefic, dle Dragnea, dacă le permiteți tuturor acestor «bampiri» să se ascundă în spatele dlui Soros! Vă cer să rămâneți un lider integru și să dovediți acest lucru prin deschiderea de urgență a unei anchete parlamentare care să separe grâul de neghină, arătând care dintre relele României de azi au fost înfăptuite în mod direct de Soros și care dintre rele au fost înfăptuite, independent, de foștii guvernanți! Aveți această datorie de onoare față de cetățenii onești ai României, care încă mai au încredere în valorile social-democrației, așa cum numai dumneavoastră le puteți întruchipa!

PS Din păcate, eu nu mă număr printre cetățenii onești, c-am fost plătit de Soros, dar nu mă puteți combate, fac această cerere în numele lor ;)

Notă:
*) Nu insist asupra motivului pentru care e nevoie de toate consoanele care produc o silabă, dar oricine rostește #druie îmi va da dreptate: e mai ușor decât să rostești #mragnea!

03 July 2017

Dezbateri publice la MJ (RO, constructiv)

Miercurea trecută am participat la o formă de pre-consultare organizată de Ministerul Justiției pe tema redefinirii infracțiunii de abuz în serviciu. Zic «pre-consultare,» pentru că nu poate fi vorba despre o consultare în sensul legii, câtă vreme lipsește exact proiectul de act normativ. Dar nu vreau să reiau discuția despre documentul de poziție, bazat pe recenta mea revelație (în care arăt că pragul este o falsă problemă, din moment ce valoarea ocrotită ar trebui să fie exercitarea atribuțiilor de serviciu cu respectarea legii). Vreau să scot în evidență două lecții de învățat pentru MJ, pentru că azi are loc cea de-a doua pre-consultare, de data asta cu profesioniștii din sistemul de justiție.

sursa: camera telefonului meu
Prima observație este că MJ nu mai știe să organizeze consultări publice. Discursul introductiv al dlui ministru (interimar, la acea vreme) a fost mai degrabă o însăilare de declarații politice, în loc să fie o explicație simplă privind modul de desfășurare a dezbaterii. Prezența dlui Toader în sală nu era necesară; însă tocmai prezența sa acolo le-a dat ghes celor prezenți să transforme evenimentul fie într-o conferință de presă, fie într-o sesiune de lamentare în grup. Iar dl Toader e un troll extrem de fin, care a profitat din belșug de șansa de-a da o replică fiecărui vorbitor, deși asta nu a făcut deloc dezbaterea mai constructivă. (Toate aceste afirmații sunt evidente pentru cine urmărește întreaga înregistrare de la Privesc.eu sau Casa jurnalistului.)

A doua observație este că o dezbatere publică nu este și nici nu trebuie să fie un moment în care publicul „îl scoate la tablă” pe ministru, să demonstreze dacă știe materia! Asta se face, eventual, la audierea unui candidat pentru funcția de ministru, în Parlament. Însă dlui Toader se pare că i-a plăcut această postură, pentru că i-a permis să obțină 3 lucruri:
  • consolidarea imaginii publice de om calm, binevoitor și împăciuitor, cu multe clase peste fostul ministru Iordache;
  • șansa de-a puncta scuze și acuze cu privire la întârzierile (?) înregistrate în privința legilor justiției și a codurilor;
  • posibilitatea de-a menține atenția centrată pe falsa problemă a pragului din definiția infracțiunii de abuz în serviciu.

Închei cu lecțiile de învățat pentru minister, ca să n-o mai lungim. Aceste idei pot fi puse în practică rapid, astfel încât să devină o realitate palpabilă, începând din septembrie:
  • Pentru că e evident că oamenii sunt nevorbiți în relația cu autoritatea, ar fi bine ca MJ să instituie câte o zi a porților deschise în fiecare lună. O astfel de discuție deschisă, de 2-3 ore (3 la început, doar 2 pe măsură ce se detensionează subiectele politice), pe orice fel de teme doresc cetățenii, se poate organiza în ultima sâmbătă din fiecare lună, iar programul poate fi anunțat public, astfel încât oamenii să vină și să-și spună păsul. Și nici nu e greu de organizat, din 2 motive:
    a) sâmbăta, majoritatea oamenilor au liber de la serviciu, în timp ce la MJ există un program de permanență, deci există personal care să poată organiza lucrurile;
    b) ministrul își poate rupe o jumătate de sâmbătă pe lună pentru așa ceva, prin comparație cu parlamentarii care lucrează în birourile din teritoriu în fiecare sâmbătă :P
  • Pentru că e evident că MJ nu mai știe să organizeze dezbateri publice, ar fi bine să desemneze o echipă care să revadă istoricul instituției (pe când era model de bună practică) și rapoartele/studiile relevante de la ONG-uri (măcar secțiunea D din biblioteca virtuală MCPDS). Apoi, această echipă și-ar putea elabora o procedură de organizare a dezbaterilor publice (eventual în format de audiere publică, pentru că e mai eficientă) și s-ar putea consulta cu câțiva oengiști care instruiesc funcționari publici pe acest subiect, să afle ce tehnici/metode funcționează cel mai bine, care sunt bunele practici la nivel internațional pe teme de consultări publice. Astfel de oameni, care să susțină, să contribuie, chiar există:
    c) eu mă ofer voluntar pentru realizarea acestei proceduri de consultare!

PS Mai fac o sugestie privind transparența decizională, în componenta ei narativă, de pe site-ul MJ, nu cea organizatorică: Ar fi minunat ca proiectele puse în dezbatere publică să fie datate, astfel încât cei care doresc să contribuie cu sugestii să aibă la dispoziție un orizont de timp cert. Apoi, dacă și când proiectele respective au fost adoptate, ar fi minunat să se facă o actualizare cu trimitere directă la actul normativ adoptat, direct pe portalul de legislație (sau precizarea că proiectul nu a mai fost și nici nu mai are sens să fie adoptat). Studiu de caz: proiectul (neadoptat niciodată) privind organizarea Zilei Justiției în acest an.

02 July 2017

Niște nimicuri (RO, nihilist?)

Astăzi e o dublă aniversare: Ziua Justiției se sărbătorește în prima duminică din luna iulie, dar cred că e primul an în care CSM nu are fonduri (sau chef?) să organizeze măcar o masă rotundă. (MJ nu a dat nici măcar un comunicat de presă, iar ICCJ se preocupă doar de vacanța judecătorească.)

sursa: Agerpres
Tot azi se împlinesc 10 ani de la ședința de constituire a CNI, organismul colectiv care a înființat Agenția Națională de Integritate. Însă nici CSM, nici ANI nu-s prezente în spațiul public, nu par să contribuie cu nimic la bunăstarea de zi cu zi a fiecărui cetățean. Iar explicația e extrem de simplă: aceste instituții nu-și dau seama că lucrează pentru cetățean/justițiabil, ci au senzația că au alți stakeholderi, „mult mai importanți,” deci comunică mai degrabă pentru aceia.

În paralel, structura din justiție și anticorupție care părea să fie cea mai respectată de cetățeni, fiind și cea mai vizibilă în spațiul public, adică DNA, se lasă pradă unei mâncătorii intestine de un hidos ilar. Poate pentru că noi, ca țară, ne-am îndeplinit toate obligațiile, am satisfăcut toate recomandările și suntem gata să bifăm „eliberarea de sub jugul MCV,” mă gândesc?!?

Bomboana de pe această colivă „aniversară” este reprezentată de accentuarea lipsei de respect pentru drepturi și libertăți în societatea românească, a lipsei de protecție pentru minorități (nu doar naționale ori sexuale, ci mai ales pentru minoritățile ideologice!), a lipsei de considerație pentru demnitatea umană, pentru valori, morală, etică, integritate, stat de drept, spune-i cum vrei… Iar CCR și AvP, de la care ne-am fi așteptat să corecteze astfel de derapaje (pentru că ăsta e rolul lor constituțional!), se ocupă mai degrabă de protejarea politicienilor, în loc să-și vadă de treabă cu protejarea cetățenilor.

În concluzie, eu n-am nimic de sărbătorit azi! Și-am scris despre aceste nimicuri doar așa, ca să le vadă lumea, să râdă de ele, ca de proverbialul cal chior, știrb, slab și olog… Sau să plângă, să se revolte, să facă un pic mai mult decât nimic!