28 February 2011

Prea târziu sau degeaba? (RO)

Am fost plecat și ocupat, așa că n-am mai urmărit cu atenție știrile din ultimele 10 zile.  M-am întors, m-am conectat la sursele mele de știri și-am descoperit vâlva/gâlceava din jurul ideii de înființare a unui nou partid politic, bazat pe competență, integritate și profesionalism.  Interesantă idee, excelentă contribuție, însă eu nu cred că mai are timp să se concretizeze;  iar, dacă partidul ăsta se naște-n 2011, dar nu câștigă (suficient în) alegerile din 2012, atunci cred că-i degeaba :-(

În privința momentului, cred că această dezbatere e târzie.  (Nici măcar UNPR nu cred că are șanse pentru a face o figură onorabilă în următoarele alegeri, deși a pornit cu un an mai devreme, este în arcul puterii, are acces la variate resurse.)  În privința nașterii, dacă vorbești prea mult, s-ar putea să nu se mai întâmple, pentru că inclusiv doritorii, entuziaștii, suporterii ideii vor descoperi dezavantajele, riscurile, vulnerabilitățile.  În privința rolului pe scena politică, lipsa unei atitudini calme și asertive conduce la neclaritate.

image
Având în vedere toate astea, prefer să scriu despre ce mi-aș dori eu de la rezultatul viitoarelor alegeri:  un guvern care să-și propună îmbunătățirea cu 2 puncte a Indicelui de Percepție a Corupției pentru România (CPI).  Desigur, pentru asta e nevoie de competență, integritate și profesionalism, însă (cred că) nu e neapărat nevoie de un nou partid.  Cred că e nevoie de 3 lucruri simple, pe care le poate face oricare din partidele existente, iar eu promit să le dau votul celor care vor face bine aceste 3 lucruri, în speranța că vor și ajunge la guvernare :-)

  1. Să-și facă o politică de cadre și/sau de resurse umane corelată cu obiectivele lor politice, pe care s-o susțină cu training intensiv și proceduri clare de selecție a candidaților.  Vreau să văd candidați care-și cunosc plaja de atribuții și limitele mandatului înainte de-a se angaja în campania electorală.  Vreau să văd candidați care să-și comunice proiectele fără a da atenție la atacurile venite din partea adversarilor.  Vreau să nu mai aud de candidați care se ascund de întâlnirea cu electoratul, cu presa ori cu organizațiile civice.  Vreau să nu mai aud atacuri la persoană.  Vreau să nu mai văd școli de vară și de iarnă în care nimeni nu-nvață nimic.
  2. Să-și susțină politica de cadre și programele de training cu manuale, rapoarte, analize, cercetări ideologizate, trecute prin filtrul fundațiilor și/sau institutelor politice afiliate fiecărui partid.  Vreau ca aceste fundații/institute (pentru bugetele cărora, dacă nu mă-nșel, plătesc cu o câtime din taxele și impozitele mele) să iasă din anonimat, să cerceteze, să culeagă și să reacționeze la problemele de pe agenda cetățeanului, să le împacheteze în doctrină și să imagineze soluții/alternative concrete.  Vreau să văd candidați care susțin astfel de soluții după ce au înțeles, prin training, legăturile de cauzalitate, rezultatele scontate și obiectivele către care ne propun să ne conducă.
  3. Să-și susțină campania electorală cu bani adunați, în mod transparent, pe tot parcursul perioadei dintre campaniile electorale, bani strânși în fonduri de încredere (similar unui acreditiv) și cheltuiți în mod transparent și responsabil.  Vreau să văd că există preocupare permanentă pentru strângerea de fonduri, pentru menținerea legăturilor cu electoratul, că finanțatorilor li se explică modul în care sunt cheltuiți banii, pe ce anume sunt cheltuiți, pentru atingerea căror obiective, pe baza căror criterii.  Desigur, aș vrea să văd că, în timp, se schimbă proporția de finanțare a punctelor 1 și 2 din bani publici (de la buget), în favoarea banilor privați (din donații cu sau fără sarcini).
Închei (re)amintindu-vă că sprijin pentru aceste 3 puncte există deja:  NDI-România finalizează un program de formare de formatori pentru partidele politice de la noi;  fundațiile politice germane (KAS, FES, FNS, HSS etc.) susțin proiectele fundațiilor/institutelor politice românești;  organizațiile neguvernamentale au deja exercițiul raportării responsabile a finanțărilor obținute și-și pot împărtăși experiența.  Cred că, dacă tot ajutorul ăsta s-ar folosi cu mintea-n cap, dacă s-ar face toate astea, niciun partid n-ar mai simți nevoia de-a mitui electoratul.  Evident, un partid care a mituit alegătorii nu-și va putea propune, în mod credibil, atingerea obiectivului menționat mai sus—îmbunătățirea CPI cu 2 puncte în 4 ani.  Cu partid nou sau fără, aștept ca anul 2011 să-mi demonstreze că nu-i prea târziu și că n-a fost degeaba—deși, recunosc, sunt sceptic :-(

0 comments:

Post a Comment