06 April 2011

București în povești (RO)

Am impresia că orașul ăsta e ca o mare oală de ciorbă care dă în clocot;  care mai de care se mai avântă cu niște bulion, pătrunjel, hai, și-un păstârnac, poate niște chilimoațe;  să mai ițească focul, ba să-l mai domolească…  Unii să-l facă mai atractiv, turistic;  alții să-l salveze de apucăturile dictatorial-hrăpărețe ale altora;  în timp ce locuitorii orașului par, mai degrabă, plictisiți—tocmai pentru ca fiecare furtună are loc în alt pahar de apă, în timp ce bucureșteanul își vede de fiertura din oala lui!  Sigur că, bucureștean fiind, mă interesează cum este administrat orașul—dar provocarea nu e deloc în felul cum arată legea, ci în dorința și capacitatea oamenilor din administrația locală de-a folosi legea existentă ca pe-un instrument de management public (doar unul din multele existente).  Dar au fost stabilite, oare, niște obiective care să fie atinse?

image
Strada unde-am copilărit era ca o pădure-galerie, așa încât verile erau răcoroase și n-aveam pantofii plini de praf.  Apoi, au venit demolările epocii de aur—acolo unde locuiau Natalia şi Vesa, acuma e un bloc de 4 etaje;  acolo unde locuia Japoneza, acuma e-o parcare;  peste tot e praf, pentru că au fost tăiați copacii.  În colț, strada mea se intersecta cu o stradă șerpuită și împădurită, nici nu simțeai că bate vântul—acum, fiind dreaptă, străjuită de blocuri-cutii de chibrituri, vântul bate-atât de tare, încât te poate răsturna din picioare, atât de tare, încât pomișorii plantați pe trotuar n-au timp să crească, pentru că se frâng sub bătaia vântului.  După nenumăratele mutilări aplicate orașului, a rămas doar praf—când plouă sau ninge, se transformă în noroi;  avem borduri noi lângă gropi vechi;  avem mașini lungi și late pe străzi urâte și neîncăpătoare;  nici măcar canalizarea nu-i eficientă…

Și ce mai vreau și eu?!?  Vreau un oraș curat, cu servicii publice de calitate, care să se ridice la înălțimea așteptărilor (rezonabile, cred eu) pe care oricine le-ar avea de la o capitală europeană.  Și cum s-ar putea obține asta?  Cred că prin implicarea fiecăruia dintre noi—dacă te interesează, cu adevărat, soluționarea unei probleme, atunci îți faci timp să participi la găsirea soluției:  În 2003-04, am lucrat într-o echipă de tineri entuziaști, alături de un politician, la un proiect de lege pentru reorganizarea Bucureștilor.  Eram, cu toții, foarte ambițioși și-acum știu c-am făcut multe greșeli;  din păcate, văd că nici actualele proiecte n-au învățat nimic din greșelile de-atunci.  Voiam să reîmpărțim orașul în cartiere și să eliminăm „absurdul” administrării orașului pe două niveluri (general și sector), crezând, temerar, că formele noi vor conduce la apariția unui nou fond…

Încă mai cred că-i absurd ca responsabilitatea administrativă pentru strada din fața blocului să-i aparțină primarului general, iar cea pentru strada din spate primarului de sector.  Dar acum știu că bucureștenii vor rămâne cu 7 primari (nu doar cu 1, cum voiam noi, nici doar cu 6, cum vor alții), câtă vreme nu le explică nimeni de ce-ar fi ăsta un impediment pentru dezvoltarea orașului.  Încă mai cred că-i absurd ca latura din stânga Bancii Naționale să fie în sectorul 3, iar cea din dreapta în sectorul 5.  Dar abia anul ăsta am putea avea o imagine despre identitățile de cartier, când APD și CCSB vor finaliza cercetarea pe care au început-o „la firul ierbii.”  Cred că centrul orașului ar trebui decupat de la sectoarele existente și transformat în sectorul 0, păstrând 7 primari și 7 consilii locale, însă aducându-le, pe toate, la aceeași distanță față de cetățeanul alegător și contribuabil.

Sigur, sectorul 0 va avea resurse financiare mai importante, așa încât va fi nevoie de cooperare și consens pentru finanțarea marilor proiecte ale orașului.  Dar, dacă am învățat noi cooperarea și consensul între 27 de parteneri europeni, de ce n-am putea face un efort similar, cu numai 7, la nivel local?  Știu, acum nu mai sunt (doar) ambițios, ci de-a dreptul idealist ;-)  Revenind, însă, la metafora cu ciorba de la început, gustul e dat de fierberea laolaltă a tuturor ingredientelor!  Cine i-ar putea opri pe administratorii celor 7 sectoare să conlucreze, în cadrul unei zone metropolitane?  De ce n-ar putea face ei o astfel de împărțire, de facto, chiar și în condițiile actualei legislații?  Pentru că nu s-au gândit, pentru că nu și-au pus problema, pentru că n-au vrut?!?  Eu am de gând să-i trag de mânecuță, că nu mai e mult până la alegerile locale din primăvara 2012!  Voi ce-aveți de gând?

0 comments:

Post a Comment