29 April 2011

Revelație (RO)

Am visat tare frumos!  Până și cel mai banal gest îl îndeplinea cu o grație, cu un calm, cu o eleganță și-o stăpânire de sine de-a dreptul imperiale—cred că abia acum înțeleg ce-nseamnă divinizare...  Mi-am adus aminte de Nefertiti și cultul neîngrădit al nașei mele pentru femeia deșteaptă, puternică și frumoasă, cult care mi-a marcat copilăria, adolescența, devenirea, la fel de mult ca parfumul ei de lavandă triplă, chiar dacă abia acuma îmi dau seama de asta.  Țin minte că eram atât de marcat de influența nașei mele, încât începusem să citesc toate seriile de Povești nemuritoare și articolele din Magazin despre Amon-Ra și Phoebus-Apollo

image
imagini: www.wikipedia.org
Apoi, am trecut de la mitologie la optică și geometrie, descoperind reflecția soarelui în oglindă, miracolul lupei și al lentilelor, al unghiurilor și punctelor de vedere diferite.  [Cu punctele de vedere diferite, recunosc, încă mai am probleme, că nu mi-e-ntotdeauna ușor să le accept.]  Nașa mea era chirurg oftalmolog, așa încât tranziția asta, a mea, a fost deopotrivă plăcută și încurajată.  Nașa mea mai avea și-un foarte pronunțat simț al dreptății, înclinație către filozofie și etică…  Ea m-a-nvățat să-nvăț!  Dar și tata e-ndrăgostit de soare, și tata are simțul dreptății—doar că mai aplicat, mai tolerant, mai ancorat în viața de zi cu zi…  Acum înțeleg mult mai bine cum de-am ajuns să migrez de la mate-fizică/politehnică la științe politice și drept, să mă ocup de transparență și integritate ;-)

Cum am mai spus, reflectez la atât de multe lucruri, în ultima vreme, încât cred că noua mea meserie este cea de reflector ;-)  Dar visul despre care începusem să povestesc mi-a mai adus aminte de una din primele cărți citite la îndemnul nașei mele, Colț Alb, în care oamenii erau văzuți ca zei, erau divinizați.  Și-am avut bucuria de-a mă afla în preajma câinilor toată viața—de la Bobiță al nașei mele, Saba și Panda ale vecinilor, Stinky și Alma ai universității, Pufu, Jojo și Blondi ai tatălui meu, Negruța și Fetița ale blocului, până la pezevenghiul casnic și sârmos al zeiței protectoare din vis.  Din interacțiunea cu toți acești căței, am învățat ce-nseamnă să iubești necondiționat—așa cum soarele iubește viața, așa cum viața divinizează soarele...  Din punctul ăsta de vedere, mă simt împlinit, ceea ce vă doresc și vouă!

1 comments:

Post a Comment