26 July 2011

Trăiască şi-nflorească patinatorii europeANI! (RO)

Drhagi to-varhăşi şi prhe-tini,
Geaba au trecut cei 20-şi de ani profeţiţi de Silviu Brucan, că nimic n-am învăţat despre (sau din) democraţie :-(  Televiziunea tot în gura conducătorului se uită, când e de reflectat agenda zilei, iar politicienii tot la marile puteri de-afară, când e de evaluat progresul.  Sigur, avem mai multe televiziuni şi mai mulţi politicieni, dar fără valoare adăugată!  Şeful statului, tot un #escu;  şi-n loc de Congresul, Comitetul Central şi Biroul permanent al PCUS, avem Parlamentul, Consiliul şi Comisia UE…  Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! :-(

image
sursa:  captură de ecran, Ediţia de prânz, 22 iulie 2011
A trecut o săptămână de la publicarea noului Raport MCV pentru România, care-a fost foarte slab reflectat în presă anul ăsta—pentru nişte motive foarte valide.  Vineri, fiind invitat la Ediţia de prânz, am asemuit progresili menţionate în Raport cu situaţia unui patinator care, deşi n-ar fi realizat nimic notabil din punct de vedere tehnic, ar fi primit, totuşi, o notă bună la impresia artistică—pentru că stă bine în patine…  Hai să dezvolt măcar 3 din motivele pentru care m-a enervat atât de tare acest Raport—cele pe care le-am ciripit deja:
  1. Comisia Europeană se descalifică, în ochii mei, prin aprecierile nefondate la adresa executivului de la Bucureşti, mai ales pentru că le contrapune legislativului şi justiţiei.  Comisia ar fi trebuit să atragă atenţia asupra faptului că majoritatea parlamentară este fragilă şi incoerentă, de unde rezultă exacerbarea rolului pentru executiv, iar ăsta ar fi trebuit să fie un motiv de îngrijorare, nicicum de apreciere.  De asemenea, Comisia ar fi trebuit să descopere şi să constate că justiţia e subfinanţată şi subocupată şi subeducată, iar ăsta ar fi trebuit să fie un alt motiv de îngrijorare.  Ah, surpriză, executivul de la Bucureşti e responsabil pentru starea jalnică în care se află şi legislativul, şi justiţia!  Oare pe ce se bazează aprecierile?!?
  2. Comisia Europeană demonstrează, încă o dată, că n-a-nţeles nimic despre locul şi rolul ANI în cadrul sistemului instituţiilor şi autorităţilor publice din România.  ANI s-a transformat, în timp, dintr-o instituţie de prevenire a puterii discreţionare într-una de control administrativ asupra puterii discreţionare (vezi cuburile 11 şi 14 din Strategie).  ANI este o agenţie administrativă, nu una pre- sau para-penală!  Spre deosebire de ce sugerează Raportul, eu cred că ANI nu trebuie să rumege plângeri penale, ca să i le dea gata mestecate DNA-ului (cubul 17 din Strategie) :-(  Nu se vor putea obţine rezultatele disuasive pe care le cere condiţionalitatea 2 din MCV, dacă politica noastră anticorupţie va rămâne cantonată în penal!
  3. Comisia Europeană pierde ocazia, şi de data asta, de-a pune degetul pe rană, în ceea ce priveşte CNI.  Acest organism trăieşte în deplină confuzie cu privire la propria misiune, refuzându-şi rolul de supraveghere asupra activităţii ANI, singurul pe care l-ar putea îndeplini cu succes :-(  Aşa cum am mai arătat, CNI este incapabil să apere ANI de influenţe sau interferenţe politice abuzive şi este complet absent din peisajul decizional, cam de prin martie-aprilie 2010.  Ar putea să-şi asume rolul de-a supraveghea buna funcţionare a ANI, de semnalare a derapajelor/deficienţelor de management, însă am impresia că eu sunt singurul membru CNI care-şi doreşte acest lucru, iar eu, cu un singur vot, fără susţinere, nu pot face nimic de unul singur!
Urmează un an foarte dificil, dragii mei, pentru că vin alegerile!  Şi pentru că, la primăvară, expiră mandatele dnei Kövesi, dlui Morar şi dlui Macovei…  Iar mie mi se pare îngrijorătoare incapacitatea Comisiei Europene de-a pune lucrurile astea în context :-(  Ăsta era momentul să-i atenţioneze pe aceşti minunaţi patinatori că nu-i suficient să stea bine în patine;  să le explice că echipa de monitorizare MCV dă notele tehnice, dar impresia artistică se judecă mai degrabă din public—din publicul românesc;  să-i facă să-nţeleagă, o dată pentru totdeauna, că programele anticorupţie şi reforma justiţiei nu se fac pentru Bruxel şi pentru investitorii străini, ci pentru Titu, Amara, Horezu, Deta, Reghin, Bârlad şi Rădăuţi, ai căror locuitori încă-i mai aşteaptă pe-acei investitori!

1 comments:

Post a Comment