08 September 2011

Preferinţe şi simţiri epocale (RO, sincron)

Iată c-a venit vremea unor noi dezvăluiri personale, sub umbrela unei noi teme săptămânale, de data asta despre epoca preferată… Ca de obicei, puteţi găsi abordări diferite la little not-blue spades biking woodly on berliner bass, pe care vă invit să-i citiţi, că nu degeaba ne spetim la sincroanele astea :-)  [Ştiu, uneori mai avem şi lipsuri la apel, da’ numa’ cine nu munceşte nu greşeşte, nu-i aşa?!?]  Acuma, având în vedere c-am trăit aproape jumătate din viaţă în iepoca de aur, stau să mă-ntreb foarte serios dacă ar trebui să scriu despre epoca pe care o prefer sau despre cea pe care aş prefera-o?!?

File:Goldenes-Zeitalter-1530-2.jpg
sursa:  www.wikipedia.org
Din filme ori din cărţi, m-am entuziasmat deseori, cu privire la diverse epoci:  antichitatea eroică din poveştile lui Homer, înţelepciunea şireată din poveştile Şeherezadei, provocarea dârză din filmele cu John Wayne sau cu Tarzan, boemia prohibiţiei americane, cu charleston, dixie, swing şi jazz, aerul ştrengăresc al şansonetelor lui Yves Montand, misterul gradat al romanelor poliţiste, atmosfera luxuriantă din romanele istorice, curajul lejer şi uşor nebun descris în filmele de război, şocul (i)raţional din povestirile SF—toate m-au făcut, cândva, să mă gândesc cum ar fi fost dacă…

Problema e că nu ştiu cum să-mi categorisesc fanteziile astea, despre epocile în care aş fi preferat să trăiesc dacă mi s-ar fi oferit ocazia să aleg—iar eu sunt destul de nehotărât, când vine vorba să fac alegeri, mai ales între variante ipotetice :-(  Prin urmare, nu pot vorbi decât despre experienţele pe care le-am trăit eu—şi nu ştiu dacă am trăit suficient de mult, cât să pot împărţi perioada asta în epoci?!?  Cu mâna pe inimă şi-n ciuda tuturor porcăriilor şi măgăriilor care mi s-au întâmplat, spun că, prin prisma experienţelor mele nemijlocite, epoca mea preferată este cea în care deja trăiesc, din ‘90 încoace :-)

Nu-s eu nici prea-prea (erou), nici foarte-foarte (înţelept), dar am trecut cu bine prin provocări parcă inspirate din Homer, Şeherezada, Tarzan sau John Wayne;  am ştrengărit, băut, dansat;  am descoperit secrete, m-am bucurat de lux, m-am luptat cu demoni şi cu mori de vânt;  am trăit şocuri (i)raţionale, unele dintre ele chiar de nedescris…  Câte puţin din toate, cu sau fără moderaţie…  Dar, mai presus de toate astea, am iubit!!!  De-asta consider că epoca mea preferată e cea în care trăiesc deja—aici, acum, iubirea e reală;  în altă epocă, ar fi o nălucire!  Prefer realul (chiar dacă nu îl pot avea) asupra nălucirilor de mucava ;-)

2 comments:

Post a Comment