19 September 2011

A vieţii cheie (RO, restanţă)

Miercurea trecută, din cauza aglomerării mai multor evenimente (dintre care pregătirea pentru revenirea în ţară şi-a luat partea leului), am ratat momentul sincronului săptămânal cu little not-blue spades biking woodly on berliner bass :-(  Deşi tema sărăciei mi s-a părut tristă, la prima vedere, m-am tot gândit şi cred c-am găsit o foarte bună cheie de citire a subiectului :-)  Însă ţin să v-anunţ că încă n-am citit ce-au scris ei/ele, că n-am vrut să trişez ;-)  Sigur că simpla pronunţare a cuvântului sărăcie îmi evocă versuri eminesciene, gen eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, sau ziceri populare, gen sărac cu duhul şi sărac lipit pământului.  Dar, prin contrast, mă duce cu gândul şi la RObotzi :-)


Aşadar, cred că problema sărăciei merită abordată din două direcţii, în funcţie de felul în care ajungi s-o conştientizezi:  Dacă-ţi dai seama că eşti sărac, poţi pune mâna să faci ceva, să ieşi din starea aia, fie ce-o fi, ori poţi să te vaieţi, cât te ţin rărunchii…  [Sigur, mai poţi să te şi resemnezi, dar nu vreau să mai scriu încă o dată despre neajutorarea învăţată!]  Dacă nu-ţi dai seama că eşti sărac, poţi trăi fericit şi mulţumit cu puţinul pe care-l ai, rămânând obiect de studiu pentru cei care nu-nţeleg cum e posibil să nu (vrei să) îţi dai seama…  Ambele abordări îmi par „materialiste,” iar vânzătorul de dietătietoari de mai sus li se potriveşte mănuşă, la fel cum li se potrivesc şi o mulţime variată de manele ;-)

Mai există, însă—şi pe mine mă fascinează de-a dreptul—abordarea nematerialistă, în care sărăcia şi bogăţia se măsoară altfel:  Mă gândesc că un om care n-a iubit, nu iubeşte, nu vrea să iubească, e foarte sărac!  Nu doar pentru că-i lipseşte o experienţă absolut fantastică, ci mai ales pentru că n-are nimic de oferit sau nu-şi dă seama ce are de oferit sau, chiar mai îngrozitor, nu vrea să ofere nimic, nimănui :-(  În egală măsură, cred că un om care n-a iubit încă, dar vrea să iubească şi caută iubirea, e foarte bogat sufleteşte;  la fel de bogat e şi cel care a iubit şi mai iubeşte încă :-)  Desigur, mai există şi varietatea celor care au iubit, dar (pretind că) nu mai vor a doua oară, aşa că jelesc în felurite feluri, săracii de ei…

Nu ştiu dacă faptul c-am cunoscut oameni din toate categoriile şi toate abordările de mai sus mă fac pe mine un om bogat, dar sigur mă simt îmbogăţit ;-)  Bănuiesc că-n scrierile colegilor de sincron se găsesc exemple, date şi fapte despre toate aceste abordări şi categorii, poate chiar referinţe extrem de valoroase la rapoarte, statistici, indicatori şi metodologii de cercetare…  Eu, mai modest, vă ofer o melodie dietătietoare de-a vieţii cheie, probabil din preistoria manelelor de astăzi ;-)  Ca să zic aşa, daţi-o-n sărăcie de jeluire şi bucuraţi-vă de-o săptămână şi-o viaţă minunată!!!

0 comments:

Post a Comment