24 January 2012

Prostie fără margini (RO)

Încă nu m-am hotărât dacă prostia politicienilor mi se pare doar înduioşătoare sau de-a dreptul insultătoare, dar mă surprinde s-o văd nemărginită :-(  Demisiile şi demiterile politicienilor zboară-n stânga şi-n dreapta, absolut aiurea!  Mă uitam, aseară, la TVR Info, de unde aflam că ministrul agriculturii nu ştia dacă PDL are sau nu un protocol de guvernare cu UDMR şi UNPR.  Sunt absolut siderat!!!  Însă problema dlui Tabără este minoră faţă de celelalte evenimente ale zilei de ieri, atât la putere, cât şi în opoziţie…  Sper ca dovezile de prostie să se oprească la politicieni!

Get Adobe Flash player
sursa:  videonews.antena3.ro, 2 martie 2011

Demiterea ministrului de externe poate fi o măsură corectă, din perspectiva relaţionării cu societatea civilă.  Dar nu demiţi un ministru (şi e irelevant dacă se întâmpla şi altfel decât prin SMS) exact când reprezintă România într-o misiune diplomatică la nivel european :-(  De acord, poate c-a fost o prostie să-l desemnezi pentru a deschide dialogul PDL cu societatea civilă, dar este o prostie şi mai mare să-l laşi „cu chiloţii-n vine” în faţa omologilor europeni!  Dacă solicitarea privind plecarea Guvernului Boc era chestionabilă până azi, această prostie chiar necesită demiterea Premierului!

Demisia unor deputaţi din opoziţie (chiar şi în alb de-ar fi!) este o prostie şi mai mare decât demiterea ministrului de externe!  Aceşti parlamentari au fost trimişi acolo de electoratul lor, tocmai pentru a reprezenta un segment de cetăţeni.  Intenţia de renunţare la mandat face rău de trei ori:  1—trădează încrederea unor electori;  2—poate accentua periculos balanţa de putere din Parlament în favoarea majorităţii;  3—deschide calea pentru pierderea definitivă a unor poziţii politice bine consolidate în circumscripţiile electorale.  Pentru astfel de inconştienţă, toţi (pseudo-)demisionarii opoziţiei ar trebui excluşi din politică!

Aşa cum scriam ieri, susţin că este nevoie de politică!  Poate că prostia politicienilor (înduioşătoare, ca-n cazul Baconschi, sau insultătoare, ca-n cazul Orban/Săftoiu) ne va ajuta să scăpăm de politica proastă de pân-acum şi să găsim politica buna (onestă, comunicativă şi responsabilă) de care avem nevoie…  Dincolo de prostiile pe care le acuz, guvernanţii actuali au luat-o pe-o pantă periculoasă, a propos de „corelaţia de la Lausanne”:  Ieri, au anunţat încă 2 concesii (amânarea taxei de mediu şi demiterea lui Baconschi), dându-i mai mult oxigen flăcării din „Piaţă” decât mitingul opoziţiei de săptămâna trecută.

Acum, mi-e teamă de radicalizarea situaţiei, pentru că lipsa deschiderii sau disponibilităţii de dialog e, deja, suficient de acută.  Sper să nu se radicalizeze tocmai societatea civilă, pentru că dialogul cu autorităţile nu poate porni de la o listă de solicitări maximale, ci de la punctul de acord minimal din trecut!  Şi nu poate propune (cu atât mai puţin impune!) un contract, tocmai atunci când autorităţile se află cu spatele la zid...  În acest moment, radicalizarea societăţii civile ar fi cea mai mare prostie posibilă, pentru că ar da şi mai multă apă la moara celor care acuză politizarea organizaţiilor neguvernamentale :-(

0 comments:

Post a Comment