20 August 2012

Băiete, încă un rând! (RO, tot politic)

Şi m-am întors din vacanţă, unde spuneam că plec fiindcă nu-nţelegeam cum aş fi putut contribui la găsirea unei soluţii viabile…  Şi încă nu-nţeleg, pentru că mi se pare că-n perioada asta nu s-a schimbat mare lucru, în ciuda valului de isterie pe care l-am văzut revărsat peste facebook—aproape unica mea sursă de ştiri despre România, timp de vreo 3 săptămâni…  Totuşi, îmi place să cred că ceva s-a modificat în orizontul nostru de aşteptare faţă de politicieni şi alţi conducători:  schimbările de pe masa asta s-au răsuflat şi s-au vărsat, aşa că-i putem cere băietului să ne mai aducă un rând ;-)

sursa:  Washington Post
Toată lumea aşteaptă decizia CCR de mâine, de parcă asta ne va izbăvi cumva…  Eu zic că nu!  CCR are o îndelungată istorie de-a da cu bâta-n baltă, prin decizii ambigue;  de data asta, i se cere să decidă tranşant, cu cel puţin 6:3, iar eu o văd incapabilă de-aşa ceva;  rezultă că nu se rezolvă nimic, iar decizia îşi va urma cursul deja anunţat, la Parlament…  Puneţi-vă centura de siguranţă, odată ajunsă decizia pe masa Parlamentului, vom avea parte de încă nişte săptămâni de isterie, groază şi teroare, care ne vor năpădi prin toate canalele de informare :-(  Vă recomand să priviţi albastrul cerului şi să ascultaţi ciripitul păsărilor, că veţi fi mult mai câştigaţi ;-)  [era să zic că nici nu ştiţi ce pierdeţi!]

Sigur, mutarea scandalului în Parlament va avea darul de-a mai eroda o parte din capitalul electoral USL, dar va face acelaşi lucru şi cu PDL;  despre UNPR şi UDMR cred că-i clar că n-are rost să discutăm;  rămâne de văzut dacă PPDD, Noua Republică şi ICCD vor avea ceva de câştigat—eu mă-ndoiesc!  O situaţie instabilă nu se rezolvă altfel decât prin găsirea stabilităţii, iar pentru asta avem două opţiuni:  fie ne întoarcem la situaţia anterioară, cu Băsescu la Cotroceni, fie mergem înainte, la urne, pentru a decide cine să ocupe fotoliile aflate în dispută şi noua cale de urmat!  Pentru întoarcere, aversitatea cunoscută încă din ianuarie s-a accentuat prin rezultatul referendumului, indiferent dacă e validat sau nu;  pentru mersul înainte, vedem că recursul la decizia electoratului e urât de toate partidele, încă din ianuarie, când s-a pus problema anticipatelor :-(  Nici partidele, nici poporul nu pot descâlci iţele—e nevoie de câţiva oameni hotărâţi!

Hai să ne uităm un pic la motivele pentru care ne trebuie stabilitate şi cum o putem obţine:  La Cotroceni, avem nevoie de-o soluţie stabilă pentru desemnarea premierului;  dacă Băsescu nu se juca împotriva majorităţii parlamentare, n-am fi avut o mare provocare cu asta…  În dealul Uranus, stabilitatea se bizuie pe o majoritate parlamentară legitimă, rezultată din alegeri, care să învestească un guvern pus şi pe treabă, nu doar pe agitaţie politică;  dacă Boc, Ungureanu sau Ponta performau în materie de dezvoltare economică, nu ne-ar fi păsat prea tare.  [La CSM şi la CCR, stabilitatea se obţine în timp şi nu cred c-o vom atinge curând;  mai degrabă în 2020 decât până la toamnă.]  Mie mi-e evidentă o soluţie practică pentru stabilizarea politică a României, acum, în următoarele 6 luni:  demisia lui Băsescu de la Cotroceni, adică gestul unui om hotărât!

Fără demisie, PDL se erodează continuu, iar aliaţii din ICCD şi Noua Republică nu pot scoate capul suficient, căci decizia rămâne la Parlament, unde ei nu sunt reprezentaţi.  Cu demisie, PDL are şansa de-a se prezenta electoratului în haina „noii drepte unite,” întărit cu nume şi figuri noi, cu principii şi proiecte cu priză la public.  Fără demisie, NDU nu are locomotivă electorală pentru alegerile parlamentare;  cu demisie, NDU are două locomotive prin cuplarea prezidenţialelor, unde Ungureanu are şanse, iar Băsescu îi poate ţine trena.  Şi da, trecând peste toate înciudările mele faţă de PDL, cred că România are nevoie de un partid de opoziţie cu şanse electorale, nu de unul fără şansă!  De unde privesc eu lucrurile, singura şansă a „noii drepte unite” (NDU) este demisia lui Băsescu, iar el e un politician mult prea versat ca să nu-nţeleagă c-a venit momentul să se sacrifice—cred doar că încă n-a reuşit să-i convingă pe ceilalţi şi de-asta întârzie…

Ori vrea să mai erodeze o ţâră din USL şi de-asta mai amână?  Pentru USL, evident, demisia lui Băsescu ar fi un balon de oxigen;  ar începe să se bată cu pumnii-n piept c-au scăpat ţara de dictator ;-)  Dar asta le-ar fi suficient numai pentru alegerile parlamentare!  Odată cu deschiderea frontului pe alegerile prezidenţiale (cuplate cu cele parlamentare), PSD şi PNL ar descoperi că nu au locomotivă, iar asta egalizează şansele celor doi mari competitori, USL şi NDU.  Dacă Ungureanu/NDU şi-ar face campanie pe revizuirea Constituţiei, USL ar fi forţată să vină cu programe economice, iar aşa o dezbatere electorală ar fi exclusiv în folosul meu, ca alegător, contribuabil, cetăţean, idealist, desigur :-)  Desigur, dacă mi-am dezvoltat suficient de mult gustul, o să-mi dau seama repede în ce măsură mi se aduce pe masă un rând proaspăt ori aceleaşi vechituri—şi nu mă opreşte nimeni să strig din nou:  Băiete, încă un rând!

0 comments:

Post a Comment