17 September 2012

Dorul de Cătălin (RO, mistuitor ;-)

Acum vreo săptămână, chiar am vorbit cu o prietenă despre Cătălin;  acum, de câteva zile, facebook îmi sugerează c-am putea intra în legătură, din moment ce-avem 31 de prieteni comuni.  Cum, te-ntrebi care Cătălin?  Unicul, inegalabilul, vezuvianul, fantastic de amuzantul Cătălin Avramescu!!!  Da, da, profesorul de ştiinţe politice, fostul consilier de stat (prezidenţial), actualul ambasador al României la Helsinki :-)  Pfiii, tare dor mi-e să-l văd la TV (probabil că la B1), să-mi mai împărtăşească din motivele lui de amuzament, mai ales cu privire la unele din evenimentele verii şi cu privire la o serie de întâmplări din ultima vreme…


Mi-ar fi plăcut să aflu, dintr-o emisiune gen TVRinfo de mai an, cu Ioana Lupea şi Mircea Marian (alături de Cosmin Prelipceanu, Luca Niculescu şi/sau Dan Suciu?), cum vede şi ce crede Cătălin Avramescu despre felul în care
  • a fost reales Boc preşedinte la PDL, numai pentru a lăsa sceptrul din mână, un an mai târziu, în braţele unicului buldog potenţial capabil să reorganizeze partidul, dacă nu se plictisea între timp;
  • a ajuns Sebastian Lăzăroiu ministru al muncii, pentru a fi apoi destituit pe motiv c-a propus exact ce face PDL de vreo 3 luni încoace;
  • statul român a ajuns să se lupte cu Olanda, atacând la vamă tirurile care importau lalele, pentru forţarea unui aviz pozitiv la intrarea în spaţiul Schengen;
  • ministrul de externe Baconschi a fost demis din Guvern pentru o eroare de relaţionare în politica internă, cu mandat de partid—în interiorul căruia n-a fost sancţionat nicicum;
  • organizaţia locală PDL a decis să-şi facă o campanie electorală (ne?)serioasă la primăriile din Bucureşti, dar fostul candidat Prigoană a făcut plici din partid numai 3-4 luni mai târziu;
  • MRU a fost promovat pe post de prim-ministru şi potenţial prezidenţiabil, deşi a refuzat să intre în partid, ba chiar mai muşcă şi din cota de parlamentari eligibili cu un partid (deşeu?) reciclat;
  • PDL s-a predat după moţiunea de cenzură, mergând la consultările de la Cotroceni fără vreo propunere de candidat pentru postul de premier, chiar dac-ar fi fost tot MRU;
  • Preşedintele a acceptat să-i dea mandatul de premier-desemnat unui lider al opoziţiei căruia-i promisese în mod public că nu i-l va încredinţa vreodata, ever!;
  • premierul cu plagiat dovedit a reuşit să-nvârtă sistemul pentru-a rămâne-n funcţie, ba chiar pentru-a merge la Consiliul European, în ciuda deciziei CCR, dar fără vreo sancţiune;
  • coaliţia guvernamentală s-a simţit pusă-n situaţia de-a declanşa suspendarea şi/sau demiterea Preşedintelui, numai pentru că nu ştia ce altceva să facă la guvernare;
  • CCR a bălmăjit toate deciziile cruciale ale verii, numai pentru a-ncepe să se plângă pe la porţi străine că nu se bucură de respectul şi autoritatea „cuvenite”;
  • un sobor de fanatici/vizionari/iresponsabili (politicieni şi analişti/comentatori, deopotrivă) s-au apucat să predice şi să prezică lovituri de stat şi războaie civile;
  • Preşedintele interimar a reuşit să se facă de râs printr-un discurs naţionalist/izolaţionist mai ticălos şi intolerant decât ne-am fi putut aştepta chiar şi de la nişte CVT, GB, DDD;
  • un eurodeputat a fost acuzat de imixtiune în treburile justiţiei, chiar de nişte prieteni magistraţi din CSM, care-nţeleg foarte bine (chiar din interior!) ce-nseamnă imunitatea pentru declaraţii politice;
  • un magistrat, tot membru CSM, a pretins că face nişte propuneri novatoare, deşi repeta ce-au mai spus alţii, timp de ani de zile, plus tocmai ce votase/decisese în urmă cu câteva săptămâni;
  • discursul revenirii la Cotroceni al preşedintelui „greu de demis” n-a proiectat nimic însufleţitor pentru cetăţean, în orizontul de timp până la expirarea mandatului, în 2014;
  • Parlamentul şi partidele nu reuşesc să-şi înfrâneze tendinţa/dorinţa de-a bloca bunul mers al justiţiei, mai ales atunci când este vorba despre chestiuni de integritate şi de probitate profesională;
  • partenerii de coaliţie Forţa Civică şi Noua Republică se atacă reciproc, în detrimentul ARD (cea mai sinuoasă/unsuroasă alianţă politică de la „patrulaterul roşu”-ncoace, după părerea mea);
  • nişte analişti/comentatori (prezumaţi cu capul pe umeri) pretind că nu-nţeleg de ce-ai nevoie de ~3 luni de zile pentru-a face toate verificările necesare numirii în funcţie a unor procurori generali;
  • cea mai galonată „judecătoare” constituţională din generaţia tânără le dă apă la moară opozanţilor, căzând în capcana modificării procedurilor de numire la CCR, stângaci lansată chiar de buldog;
  • DNA argumentează posibila fraudare a peste 1 milion de voturi, îmbrăcând actul de acuzare într-o haină nedovedibilă şi aplicabilă (discreţionar sau arbitrar?) oricărui politician, oriunde, oricând;
  • un corifeu al dreptei civice, creştin-democrate, se lasă prins şi bătut lamentabil cu argumentul reprezentativităţii, live la TV, tocmai de cel mai penibil-jubilant ministru-sindicalist;
  • cea mai moderată, raţională şi temperată voce a USL este, după tot acest iureş, tocmai Mitrea!, un om despre care n-aş fi crezut vreodată că s-ar putea bucura de credibilitate—vezi?, contrastul!;
  • toţi membrii clasei politice (cu excepţia notabilă a Preşedintelui) se căciulesc în faţa funcţionarilor de la FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, Parlamentul European ori Comisia de la Veneţia;
  • România nu mai are decât o singură voce credibilă în concertul european, cea a Preşedintelui care, paradoxal pentru UE, nu mai are nicio legitimitate şi/sau autoritate internă…

Şi câte altele s-ar mai putea discuta/întreba într-un dialog spumos cu Cătălin Avramescu…  Pe bune că mi-e dor de el, să-l văd măcar o oră, că m-am cam plictisit de reluările M*A*S*H, iar altceva bun tot nu e de văzut la TV, de când s-au tabloidizat aproape toate talk-show-urile politice de seară…  Iar dacă aveţi impresia că tonul din postarea asta e zeflemitor, vă-nşelaţi amarnic:  Ştiu sigur, de la cel puţin 2 dintre cei 31 de prieteni comuni, că omul/profesorul Avramescu (sper că şi ambasadorul!) e altfel decât ne-a lăsat politicianul/consilierul de stat să vedem la TV—iar pe mine mă interesează (şi mi-e dor de) explicaţiile omului-analist-profesor Avramescu, mai ales pentru că azi e prima zi de şcoală ;-)  La cât de fascinantă de politica din România, emisiunea cu dl Avramescu ar fi de-a dreptul unică, inegalabilă, vezuviană, amuzantă la puterea fascinantă!!!

3 comments:

Post a Comment