25 April 2013

N-ai carte, n-ai pace? (RO, sincron)

Tocmai am aflat că ieri a fost ziua internaţională a cărţii, un motiv tare bun pentru sincronul de săptămâna asta, alături de Madamă şi de Spiriduş ;-)  Întâmplător (sau nu?), mi-am petrecut o mare parte a zilei de ieri lucrând la cartea fundamentală a statului român, alături de mulţi OeNGişti cu care am dezbătut modificările constituţionale în privinţa sistemului instituţional.  Dezbaterea organizată de Ce-ReANBCC şi ActiveWatch, oarecum în completarea Forumului, m-a bucurat tare mult, pentru că mi-a prilejuit nu doar reîntâlnirea cu mulţi alţi colegi din societatea civilă, ci şi întâlnirea în carne şi oase, pentru prima dată, cu Andrei şi George :-)

mini-dezbaterea despre instituţii se apropie de sfârşit;  sursa: Ce-Re
Discuţiile noastre au pornit de la tezele partidelor politice, dar n-am ajuns chiar în situaţia de-a redacta nişte contra-teze ale societăţii civile, deşi titlul ăsta ar fi fost chiar simpatic ;-)  Oricum, mai avem de lucru, până pe lunea viitoare…  Din toate dezbaterile, mai ales din cele dedicate sistemului instituţional, echilibrului puterilor în stat, ideii de aranjament instituţional democratic ori statului de drept (de ieri ori din săptămânile trecute), am prins câteva observaţii care cred că merită să fie dezvăluite publicului, aşa că le consemnez:

  • partidele fie nu ştiu clar ce vor, fie nu vor să ne spună, ambele ipoteze fiind la fel de grave;  am avut ocazia să surprindem incoerenţe majore între cele scrise în tabelul comisiei parlamentare şi cele exprimate în dezbateri televizate, de-a lungul timpului;  nu ştim cum se poate sancţiona această incoerenţă politică şi/sau ideologică, dar n-are cum să fie de bun augur :-(
  • societatea civilă nu prea şi-a făcut temele, în sensul că, 4 ani mai târziu, organizaţiile şi reprezentanţii lor încă n-au suficiente date pentru a susţine ori combate concluziile, recomandările ori măcar opţiunile din raportul comisiei prezidenţiale;  nu ştim sigur ce cred/doresc constituenţii sau beneficiarii organizaţiilor, ci vedem doar ce părere au „experţii” :-(
  • discuţiile sunt rareori animate de aspiraţii pentru viitor, ci deseori reflectă (mai ales) dorinţa de-a elimina cauzele (aparente ale) unor neplăceri din trecut;  asta se leagă, poate, şi de neîncrederea în partide, şi de temele nefăcute, şi de comoditatea de-a face referire la ce ni se pare că ştim din cărţi şi experienţele trecute, şi de neputinţa învăţată în a ne proiecta viitorul?…
image
o parte din lecturile mele profesionale, cărţi în devălmăşie prin biblioteca mea :-)
Sigur că am şi eu marota mea, care poate fi rezultatul lecturilor acumulate în timp, alături de şi/sau filtrate prin amintiri selective şi experienţe personale:  Eu cred că trebuie să acceptăm, înainte de toate, că vor mai exista conflicte constituţionale în România, că astfel de conflicte sunt bune, fiindcă ne-ajută să progresăm, respectiv că peisajul instituţional desenat în Constituţie nu va fi niciodată suficient pentru a soluţiona orice conflict.  De-aici pornind, eu cred că o constituţie bună e una în care găsesc mecanismele prin care pot afla răspunsuri, nu neapărat una în care găsesc toate răspunsurile!  [Dacă nu mă-nşel, nici în „cartea cărţilor” nu se găsesc toate răspunsurile, nu-i aşa?!?]

Astfel, dacă vreau o constituţie care îmbrăţişează conflictul, trebuie să introduc în ea un mecanism viu de făcut pace, o prelungire activă a interpretării flexibile şi creative a principiilor şi textelor constituţionale; dacă vreau o constituţie care evită conflictul, trebuie să explicitez ierarhia instituţiilor, arătând care e instituţia care decide în ultimă instanţă. Ambele variante contribuie la racordarea textului constituţional cu realităţile în schimbare ale societăţii, diferenţa fiind dată de momentul dezbaterilor—înaintea deciziei, contribuind la găsirea unei soluţii, ori după luarea deciziei, ventilând frustrări şi prelungind războaie.  [Cred că preferinţa mea este evidentă…]
Da, poate c-ar fi trebuit să dedic această postare primei cărţi pe care am citit-o prin mijlocirea unei aplicaţii mobile;  ori primului manual electronic românesc, la care au lucrat prieteni de-ai mei...  Dar mie Constituţia nu-mi dă pace, aşa c-am scris aici despre ce mă „mişcă” pe mine în perioada asta :-)

0 comments:

Post a Comment