10 May 2013

La mulţ’ani, bre, Ioropo! :-P (RO, idealist)

Ziua Europei e mare prilej de sărbătoare—de fapt, prilej pentru mai multe sărbători suprapuse, prilej de debusolare, că de clarificat chestii nu prea mai are nimeni chef :-(  Pentru mine, ca să răspund provocarii de săptămâna asta, în sincronul cu Spiriduşul şi Madama, e un prilej de-a mai explora o dată ce aşteptări sau aspiraţii am eu în legătură cu viitorul Uniunii Europene:  Cum am mai scris, cred că trebuie să ne îndreptăm către o mare federaţie de regiuni şi să scoatem din scenă marile guverne naţionale.  Modelul landurilor germane şi austriece mi se pare că merită să fie replicat în toată Europa, ridicat la rang de standard!

Omul zilei - Mihai Stanescu
sursa: jurnalul.ro, 2008
Însă, în timp ce ţările mici ale Europei (Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia, chiar şi Islanda, Macedonia, Muntenegru, Albania, Kosovo ori Moldova, pe viitor) ar putea rămâne aşa cum sunt, iar unele din ţările mari (Spania şi Polonia, chiar şi Italia sau Marea Britanie) sunt deja pregătite pentru a face acest pas (rămâne de văzut şi dacă vor!), există câteva ţări care trebuie pregătite:  Franţa ar fi nuca tare, în timp ce România pare că se pregăteşte deja...  Numai că regionalizarea care se face la noi nu e chiar mânată de această intenţie/aspiraţie, deşi ăsta ar fi fost un foarte bun prilej pentru a testa ideea ;-)  Presupunând că testul cu România ar ajunge la bun sfârşit, iar Franţa ar accepta să meargă înainte pe drumul ăsta (aşa cum pare deja c-a acceptat nevoia unui pseudo-guvern al zonei €uro), ar mai fi de rezolvat unele din ţările mijlocii—Bulgaria şi Portugalia, chiar şi Croatia, în curând, pot copia uşor modelul;  Belgia e deja împărţită-n două, iar Bosnia în trei;  nu ştiu dacă Olanda, Suedia, Finlanda sau chiar Norvegia s-ar putea „regionaliza” atât de uşor, însă motivele lor de rezistenţă ar fi altele decât în Cehia, Slovacia sau Ungaria (ori Serbia, în curând);  în fine, nu ştiu sigur dacă nu cumva landurile austriece n-ar fi un pic cam micuţe faţă de cele germane...  Dar un pic de bunăvoinţă ar conduce la găsirea unei soluţii!

De ce cred că federalizarea asta, pe regiuni, ar duce la îmbunătăţirea guvernării şi bunăstării pe continent?!?  Pentru că marile politici monetare, economice, de apărare şi securitate, chiar şi justiţia penală, sunt mai eficiente când sunt trasate de la centrul federaţiei şi implementate conform unor standarde clare în regiuni;  pentru că specificul regional/local e mai bine administrat pe teritorii mai mici, cu un număr/volum gestionabil de populaţie—cu alte cuvinte, pentru că eu sunt un mare fan al subsidiarităţii şi proporţionalităţii :-P  Dar şi pentru că văd cum afacerile au tendinţa de-a se adapta specificului local, după ce s-au extins la nivel global!  Şi cred că e oarece urmă de adevăr în teoria aia cu infrastructura economică de care depinde suprastructura politică:  Atâta vreme cât sectorul de afaceri s-a globalizat, iată, şi statele s-au coalizat în conglomerate bazate pe teoria liberului schimb;  acum, când afacerile şi-au atins limita extinderii globale, iată că se orientează spre adâncirea/specializarea locală/regională, ceea ce mie-mi spune că şi statele vor urma acelaşi drum!

Iar posibilităţile deschise de era informaţională şi de formarea noilor comunităţi transfrontaliere chiar mă duc cu gândul că unele guverne naţionale au devenit caduce.  Asta se vede mai abitir în ţările unde guvernele populiste au fost nevoite să lase locul unor tehnocraţi (care pot fi văzuţi ca un surogat de guvernare indirectă, de la Bruxel, prin intermediar) sau în ţările unde guvernele inepte/incapabile îşi pierd din puterea de decizie, fiind încălţate cu mecanisme de monitorizare (fie de la Bruxel, fie de la Frankfurt).  Apoi, mie mi-e uşor de-nţeles de ce astfel de guverne (mai mult sau mai puţin „încălţate”) joacă pe cartea naţionalistă în sudul sărac, aşa cum mi se pare la fel de uşor de-nţeles de ce protecţionismul cu accente naţionaliste a apărut mai întâi în nordul bogat...  Federalizarea Europei într-o Uniune a Regiunilor ar putea chiar curma tendinţele naţionaliste, pentru că-i mai greu să stai la Stockholm şi să urăşti oltenii ori sicilienii, după cum e la fel de greu să stai la Atena şi să dai vina pe bavarezi ori pe normanzi :-P

Dacă tot am ajuns aici, zic că-i mai bine să ne amintim împreună că Ziua Europei are legatură cu concilierea istorică dintre Germania şi Franţa, cu prevenirea/evitarea războaielor şi xenofobiei pe bătrânul continent, cu bunăstarea şi prosperitatea economică, respectiv cu unitatea în diversitate...  Acuma, ziceţi şi voi, ce unitate mai mare decât o mare federaţie europeană? şi ce diversitate mai mare decât mozaicul regiunilor v-aţi putea închipui?!?  Eu aşa zic, că ideea mea e bună, aşa că i-o fac cadou Europei, de ziua ei ;-)  [Ştiu, cârcotaşii de serviciu vor zice „să fie primit!” :-P ]

Later edit:  Argumentul meu în favoarea regiunilor este parţial susţinut şi parţial combătut în ultimul paragraf al colegilor de la F/ACTUAL.

0 comments:

Post a Comment