11 March 2014

Bugete locale, altă perspectivă (RO, speculativ)

De la o vreme, a apărut şi pe la noi moda bugetării participative în administraţia locală.  S-ar părea că proiectul de la Cluj a fost oarecum de succes şi le-a mai dat idei şi altora—despre intenţiile de la Galaţi ştiu câte ceva, dar au mai apărut un ghid şi-o broşură…  Nu vreau să trag prea multă spuză pe turta mea, aşa încât apreciez tare mult faptul că se mai fac dezbateri publice pe subiectul bugetelor locale;  dar e ceva ce nu-mi dă pace, pentru că mi se pare că pierdem din vedere nişte aspecte importante ale bugetării participative…  Iată că ghiontul pentru a deschide subiectul mi-a venit aseară, de la Moise Guran, combinat azi-dimineaţă cu o discuţie lansată de Gabriel Biriş:

image
segmentul 15:54—18:02 (aproximativ 22:46—22:48 după ceasul TVR);  sursa:  BiziDay.ro
Prea puţini oameni din administraţia locală şi chiar şi mai puţini activişti pentru buna gestionare a banului public înţeleg cu adevărat provocările bugetării participative.  Fără să fiu eu finanţist/economist, am intuit (iar seria de întâlniri prilejuită, anul trecut, de NDI, mi-a confirmat) că veniturile şi cheltuielile unui buget local au câte două mari categorii, care trebuie tratate diferit:

  • există venituri sigure, cum ar fi defalcările din TVA, despre care merită să discuţi cu membrii comunităţii cum ai putea face să le creşti;  şi există venituri nesigure, asupra cărora nu cred că merită osteneala de-a organiza dezbateri publice, pentru că iroseşti resurse;
  • există cheltuieli obligatorii, cum ar fi cele cu întreţinerea şcolilor, despre care nu cred că merită să discuţi, pentru că-i foarte dificil să le micşorezi;  şi există cheltuieli opţionale, asupra cărora cred că trebuie să te apleci în dezbateri, ca să fii sigur că-s relevante pentru comunitate.

Şi care-i şpilul?  Păi, părerea mea e că, dacă poţi creşte veniturile sigure defalcate din TVA, sigur că vei avea la dispoziţie mai mulţi bani pentru cheltuieli opţionale!  De-asta cred că numai despre astea 2 categorii merită să discuţi în dezbaterile publice despre bugete…  De-aici mai departe cred că vine şpilul:  administraţiile locale ar trebui să-şi încurajeze locuitorii să deschidă măcar PFA-uri, dacă nu pot deschide mici afaceri—pentru că TVA-ul din factura tăiată la sediul din localitate ajută la creşterea defalcărilor sigure de TVA, care astfel se-ntorc în venituri sigure la bugetul local!  Cu alte cuvinte, dezbaterea publică (şi bătălia economică) pe care-ar trebui s-o poarte un consiliu local şi/sau primar nu-i cea cu deschiderea de noi locuri de muncă, ci asta, cu deschiderea de noi surse de valoare adăugată (indiferent dacă-i vorba de-o spălătorie, o călcătorie, o făbricuţă de cârnaţi ori una de conserve de ştevie).

Şi ăsta-i lucrul care nu-mi dădea mie pace:  Din lipsă de educaţie/instruire, politicienii cocoţaţi la şefia celor mai multe instituţii publice (mai ales la nivel local) ne duc într-o direcţie greşită, pornind de la o premisă greşită;  şi, cu păreri de rău, majoritatea activiştilor rămân inerţi în groupthink-ul imprimat de cei dintâi :-(  De mai bine de 10 ani (ca să nu zic chiar de 25), toţi politicienii vorbesc despre atragerea unor mari investitori străini, care să bage ei bani, să deschidă locuri de muncă, urmând ca noi să taxăm lucrătorii…  Ei, bine, eu cred că viziunea asta nu mai e de actualitate (o fi fost bună până prin 2000 şi-un pic), ci acum trebuie să ne concentrăm pe crearea de valoare adăugată şi taxarea acesteia din urmă, pentru că:

  • fiscului i-ar fi mai uşor să combată evaziunea fiscală de la TVA, astfel ajutând pe toată lumea să aibă venituri bugetare sigure (şi mari, dacă există multe tranzacţii), în timp ce
  • investitorului chiar îi e mai uşor să plătească salarii minime, fără ca vreo instituţie să-l incomodeze, veniturile bugetare din impozitul pe salarii fiind şi nesigure, şi mici.

Dacă greşesc, pentru că nu-s finanţist/economist, spuneţi-mi!  Dar eu aşa cred, că primarii, preşedinţii de consilii judeţene, prefecţii şi miniştrii de finanţe şi economie ai ţării ăsteia ar trebui să se concentreze pe impulsionarea deschiderii de PFA-uri şi de firme (oricât de mici), care să ne asigure venituri bugetare sigure, prin simplul gest al tăiatului facturii, care conţine în ea obligaţia de plată şi defalcarea ulterioară din TVA :-)  Poate ne vine mintea la cap şi, aşa cum discutam cu două foste colege din AUBG, înţelegem că un mare hotel „de fiţe,” al unui investitor străin, adus aici cu multe facilităţi, derogări şi privilegii (venituri bugetare scăzute, din start), produce mai puţină prosperitate decât 10-15 întreprinzători mici (pensiune, bucătărie, spălătorie, călcătorie) care, între ei, îşi taie mai multe facturi zilnice (venituri bugetare sigure).

0 comments:

Post a Comment