18 June 2015

Dezgustător! (RO, poante ne-reprezentative)

Teoretic, parlamentarii sunt reprezentanții noștri în legislativ și au rolul de-a face legi (sigur, CCR poate desface legi, da’ ăsta e alt subiect). În mod „normal,” ei ar trebui să fie niște oameni destoinici, care să știe cum să baleteze rezonabil printre nevoile, problemele și aspirațiile cetățenilor de la care și-au primit voturile și obiectivele politice ale partidului în care s-au afiliat. Practic, avem parte mai degrabă de niște oameni nevolnici, care perorează prostii, când se știu la adăpost; apoi, când se simt expuși, vulnerabili, își caută și-și găsesc scuze stupide: au legiferat contra naturii, fie pe motiv de „disciplină de partid,” fie pe motiv de „decizie politică” :(
sursa: Joy Sport Performance SRL
Adică? Pe bune, ce vor ei să spună cu asta? Cu „disciplina de partid” e simplu: „partidul a decis (cine, mai exact?), iar eu execut, fără să gândesc.” De exemplu, „partidul” a decis ca X să intre pe o poziție eligibilă (pe vremea când aveam alegeri proporționale cu liste închise). Eu mă-ntreb dacă a avut X vreun merit pentru a ajunge acolo? Nu știm, pentru că nu ne-a explicat nimeni! Sau „partidul” a decis ca X să candideze într-un colegiu sigur (când aveam alegeri „uninominale”), adică fără riscul de-a pierde postul. Tot fără explicație! Și-acum X vrea pensie specială?!? Hai să lămurim câteva lucruri: 

• Ai dreptul la pensie, în adevăratul sens al cuvântului, doar dacă ai avut contract de muncă (sau de serviciu) ori dacă ești urmașul/moștenitorul cuiva care a avut un astfel de contract. 
• „Pensiile speciale” se referă doar la pensiile celor care au lucrat în condiții speciale (mineri, chimiști, militari, jandarmi, tot cu contract de muncă sau de serviciu). [„Pensia minimă” e doar o formă de ajutor social cu etichetă înșelătoare, pentru că nu este o pensie!
• Dacă ai avut indemnizație pentru funcția electivă, înseamnă că n-ai avut contract de muncă sau de serviciu, ci că ți-ai servit țara, fără să aștepți ori să ceri vreun beneficiu pentru asta! 
➡ Indemnizația nu-ți dă dreptul legal la pensie, nici măcar dacă-i spui, șmecherește, „specială”! În funcția electivă nu ți-ai făcut meseria de sudor sau jurist, de electrician sau medic, de „auto” sau profesor, ci ți-ai reprezentat semenii, iar pentru asta eu îți recunosc cel mult dreptul ca anii respectivi să-ți conteze la vechime, calculați la cuantumul de venit care ți se pare mai convenabil (alege tu dacă ultimul salariu, dinainte de-a fi ales, ori echivalentul indemnizației). Cu alte cuvinte, ramâne să aflăm (de la politicienii trimiși la CCR, prieteni cu parlamentarii, desigur) dacă „disciplina de partid” bate principiile pe baza cărora se fac legi într-o lume normală :(

Dar cu „decizia politică” oare ce-or vrea să zică?!? La fel de simplu, „partidul a decis arbitrar (din nou, cine dracu’ a decis?!?), iar eu mă pun pavăză acelei decizii, cu persoana mea, înarmată cu aceste cuvinte goale de conținut.” De exemplu, „partidul” a decis ca primarii să fie aleși dintr-un singur tur, pentru că așa ne convine nouă și astea-s singurele cuvinte prin care vă putem spune că ne doare-n c.. de argumentele și principiile pe care le invocați voi! Sau „partidul” a decis că numai noi și colegii din parlament vom face parte din birourile electorale; ori că nu publicăm deloc o anexă; ori că nu mai participăm la consultări; iar astea-s singurele cuvinte prin care vă spunem că n-avem chef să vă reprezentăm interesele și să vă respectăm drepturile! Hai să lămurim și-aici câteva lucruri:

• Transparența îți este utilă în primul rând ție, ca om politic, nu mie, cetățeanului! Pentru că transparența te-ar putea ajuta să-ți controlezi adversarii politici!
• Normele de tehnică legislativă te-ajută să respecți legile în vigoare, să nu ajungi nici să fii urmărit penal pentru conflict de interese, nici să muncești de două ori pentru același lucru!
• Bunul simț politic ar trebui să-ți spună că, fiind deschis la dialog, consultare și, eventual, negociere, îți păstrezi linia moderată și-mi câștigi încrederea și votul!
➡ Decizia cu adevărat politică este una de oportunitate, nu una arbitrară! Și, dacă ai lipsit la lecția de vocabular, „arbitrar” înseamnă cum vrea mușchii tăi (sau ai „partidului”?), în timp ce „oportunitate” înseamnă să alegi, în funcție de niște criterii, una din mai multe opțiuni posibile—dacă nu ai criterii, e foarte probabil că vei „alege,” arbitrar, o opțiune care nu e posibilă, din punct de vedere legal sau chiar constituțional! :( Iată cum, forțând limitele sistemului, c-așa vrei tu (sau „partidul”?), ajungi să-mpingi instituțiile statului să facă greșeli (forțate) care scad încrederea în statul român, dau naștere la mecanisme de verificare, misiuni de monitorizare și refuzuri la aderare (da, citește MCV, GRECO și Schengen).

Întrebarea e dacă poți cere de la politicienii „aleși” ca Dandanache, pe baza „disciplinei de partid,” să aibă suficientă rațiune, suficient bun simț, încât să nu-ți arunce-n față cuvintele „decizie politică”? Mi-e frică de răspunsul la întrebarea asta, așa că închei altfel: Statul de drept și democrația reprezentativă, chiar și economia de piață, bazată pe libera competiție, se sprijină pe un minim ritual, un fel de balet, în care fiecare își joacă rolul și dansează după o partitură deja scrisă, de la care nu se acceptă abateri vizibile. Când ritualul, baletul, partitura spun că trebuie să mergi în poante, nu te-apuci să faci poante pe scenă, că devii ridicol! Dimpotrivă, strângi din dinți, rabzi să mergi în poante și primești aplauze la scenă deschisă…

Ultimul cuvânt i-l las dlui Timmermans, care spunea, acum aproape 2 săptămâni (min. 68:50), că democrația (în sensul ei pervertit, pe care l-am discutat aici, de majoritate disciplinată care ia decizii arbitrare) nu poate fi utilizată pentru a înfrânge supremația legii! Acuma, dacă ai înțeles ceva din ce-am scris aici, o să taci, o să recunoști c-ai ieșit în decor și-o să faci pe dracu’-n patru ca să dregi ce-ai greșit. Dacă n-ai înțeles nimic, o să te superi pe mine, c-am fost abraziv în limbaj, că nu ți-am respectat statutul, că nu-nțeleg și că n-am căderea să-ți dau lecții. Iar dacă n-ai citit, vei continua să te porți ca un neica nimeni, fără bun simț, fără rușine, fără coloană vertebrală în fața „disciplinei de partid” care-ți impune să a(co)peri o „decizie politică.” Ești dezgustător de demn de milă, politicianule care ești tu, politician român :(

0 comments:

Post a Comment