28 December 2016

Ape tulburi (RO, deja plictisit)

Au trecut deja două săptămâni și-un cutremur de la alegerile parlamentare. Încă n-am reușit să găsim o formulă de guvernare suficient de bună pentru următorii 4 ani. Nu-i nimic, mai căutăm. Dar cel puțin 2 lucruri au ieșit la iveală în această perioadă, printre fumigenele cu care am fost asaltați din toate părțile: a) încă nu avem oameni politici de calibru, pe măsura nevoilor noastre cetățenești, și b) încă nu am învățat, nici la nivel de partide și instituții, cum merge treaba cu buna guvernare. Pescuitul în ape tulburi devine ridicol atunci când apele sunt înghețate!



Prima fumigenă (care m-a orbit și pe mine) a fost chestiunea cu (ne)constituționalitatea legii care-i interzice unui condamnat penal să devină membru al guvernului. A doua fumigenă (la care nu am mai comentat nimic) a fost pachetul de propuneri Shhaideh/Tomac pentru funcția de prim-ministru. A treia fumigenă a fost opacitatea procesului decizional de la nivelul Președinției, care dă naștere, acum, altor considerații despre eventuale (ne)constituționalități în lanț. Aceste fumigene ascund mai degrabă faptul că partidele și instituțiile politice nu au oameni și nu se pricep la guvernare. Nicidecum nu-s mișcări inteligente, nici măcar machiaverlîcuri, ci doar minciuni de-ngheață apele.


Să recapitulăm evenimentele importante:
  • PSD, ALDE și UDMR au obținut scoruri bune în alegeri și au format o coaliție parlamentară solidă pentru susținerea unui guvern;
  • Programul de guvernare ar trebui să se bazeze, în principal, pe oferta electorală a PSD, partenerul senior al acestei coaliții;
  • PSD pare incapabil să propună o echipă de oameni integri și competenți, care să aibă autoritate și legitimitate în actul de guvernare;
  • PNL, USR și PMP sunt în degringoladă organizatorică sau ideologică, total inadecvate pentru a prelua inițiativa cu o contra-propunere;
  • Președintele tace și face după cum poftește, dar se dovedește incapabil de-a propune un nou model/exemplu personal de-a face politică.


Așa cum mă așteptam, am (re)intrat în logica de „leapșa pe guvernate,” cu osebirea că „joaca” asta pare să se desfășoare acum în interiorul partidelor, nu între partide. E exact ca-n bancul cu hoții care erau așteptați cu bâta de cealaltă parte a ușii, «hai, intră tu primul, că pe mine m-a bufnit râsul!» Acești politicieni incapabili, răsfirați prin toate partidele parlamentare, sunt efectul neglijenței cu care a fost tratată resursa umană, în toți acești ani (inclusiv minciuna „școlilor” de vară și de iarnă din sânul partidelor, evenimente fără valoare adăugată, fără noimă). Nu avem oameni politici de calibru, pentru că partidele au cultivat sforarii și descurcăreții în ape tulburi.


Pragmatici și oportuniști din fire, sforarii și descurcăreții preferă să lucreze în spatele ușilor închise; ei nu iubesc transparența, ci doar o mimează. Ori o folosesc, din când în când, ca armă politică. Din aceste motive, nu știm pe baza cărui proces decizional, pe pași, nici în considerarea căror criterii, au fost propuși dl Cioloș (înaintea campaniei), dna Shhaideh sau dl Tomac (după campania electorală) pentru funcția de prim-ministru; nu știm ce alți oameni ar urma să conducă ministerele de linie, nici ce obiective ar avea de îndeplinit acolo; nu știm de ce (nu) (ori dacă) au mai fost luați în considerare (ei sau alții).


Până la sfârșitul alegerilor, doar USR părea să fie partidul-surpriză. Acum, vedem că toate partidele și instituțiile politice sunt la fel de surprinzător de găunoase. [De exemplu, chiar nu știm de ce, anul ăsta, Președintele (prin consilier, desigur) nu a mai invitat organizațiile societății civile la consultări?] Indiferent unde te uiți, totul e profund impredictibil în politica românească. La fel de impredictibil ca momentul când va veni următorul cutremur. Moș Crăciune, ai înțeles greșit, nu de surprize de-astea aveam noi nevoie! :(


Dacă tot nu-s capabili de transparență și preferă deciziile luate în spatele ușilor închise, eu zic să-i închidem într-o sală pe reprezentantul statului (dl Iohannis) și pe reprezentanții poporului (dnii Dragnea, Tăriceanu și Constantin, dna Turcan, dnii Kelemen, Dan și Băsescu), până-și sparg capetele reciproc, până îngheață fizic de cât se mint unii pe alții sau până reușesc să găsească o soluție. În oricare din aceste trei ultime ipoteze, vom fi mai câștigați noi, cetățenii, pentru că se vor limpezi apele ;)


sursa: Administrația Prezidențială

Închei cu mărturisirea că mi-e foarte neplăcut să văd la tv oameni mișto, nou-intrați în politică, pe la toate partidele, cum se pun pavăză, prin cuvântul lor, pentru niște decizii luate în cel mai opac mod cu putință. Încă nu e prea târziu să se scuture de această „solidaritate” prost înțeleasă, dictată de
disciplina de partid. Transparența e o valoare mult, mult mai presus decât disciplina de partid, iar eu știu că ei s-au dus acolo tocmai pentru a contribui la buna guvernare. Sfatul meu, ca să poată deveni cât mai curând adevărați oameni politici, e să spună simplu «Nu știu nici cine, nici de ce, a luat această decizie; și pe mine mă revoltă faptul că nu știu!»

0 comments:

Post a Comment