04 June 2017

Drepturi, superstiții și simboluri (RO, un pic detașat)

Nu am putut rezista. Am cedat tentației. Am privit înregistrarea emisiunii Recurs la morală despre familie, căsătorie, Constituție, hetero- și homosexualitate. Felicit TVR pentru inițiativă! Și-i felicit și pe participanți, pentru păstrarea unui ton destul de decent pe parcursul discuției (cu câteva derapaje, scurte sau scurtate la editare?). E foarte bine că o asemenea discuție este găzduită pe micul ecran, mai ales de când propunerea legislativă privind modificarea Constituției a intrat pe ultima sută de metri în Senat. [Eu am mai scris pe marginea acestui subiect în noiembrie 2015, respectiv în iunie și iulie, octombrie și noiembrie 2016.]

Părerea mea e că referendumul ăsta e încă departe, ba chiar e posibil să nu aibă loc niciodată. Nu știm sigur dacă Senatul va adopta propunerea, nici când. Apoi, CCR va trebui să verifice dacă respectă și prevederile constituționale din art. 4, alin. 2, din art. 16, alin. 1 și 2, din art. 20, alin. 1, respectiv din art. 53. Abia după asta se va pune problema unui referendum, dacă și Guvernul va avea capacitatea (dorința ori putința) de-a-l organiza. Așadar, până să numărăm alegătorii (pentru validarea referendumului) ori până să numărăm voturile (pentru aflarea rezultatului), mai sunt de parcurs niște pași procedurali—iar procedura chiar poate constrânge substanța.

Am rămas, însă, cu un gust amar cu privire la argumentele prezentate. Tabăra așa-zisă „pro familie” îmi pare expresia unor concepții vetuste despre lume și viață, drept, stat, națiune, chiar și tradiție. Mi-e teamă că nici reprezentanții taberei „pro familie” nu realizează pe deplin că le fac rău celor 3 milioane de semnatari, pentru că se pun împotriva evoluției naturale a relațiilor sociale. Iar evoluția noastră, „ca oameni,” se îndepărtează de orice formă de paternalism, mergând apăsat către recunoașterea și susținerea celor mai diverse forme de libertate individuală—iar asta se întâmplă permanent, din antichitate încoace. [Recomand și versiunea lui Varujan despre „noul feudalism,” atent construită și argumentată la TEDxCluj.]

Tabăra cealaltă, să-i zicem „pro libertate,” este încă fragilă. E normal să fie așa, pentru că nu e o «tabără» în adevăratul sens al cuvântului, tocmai pentru că nu și-a imaginat vreodată c-ar putea să fie «atacată.» E normal că nu-i coagulată, pentru că nimeni nu s-a preocupat, în societatea românească din ‘89 încoace, să promoveze explicit libertățile constituționale și drepturile omului, la nivel de politici publice. Și e greu să te pui în defensivă, mai ales când nu înțelegi motivul atacului, tocmai pentru că vine dintr-un alt plan al rațiunilor și emoțiilor. Ah, și e cu-atât mai greu atunci când singurii aliați sunt alți oameni, luați individual, nicidecum întregi instituții, așa cum au la îndemână «atacatorii.» [Da, eu mă plasez de partea libertății! Am mai scris despre asta, recent, aici și aici, ba chiar și aici.]

Închei cu o observație legată de aranjamentul din sală. E foarte probabil că nimeni din „platou” nu s-a gândit la asta, dar simbolistica asta mi-e mie importantă: Tabăra „pro familie” vorbește din dreapta ecranului, către stânga; cetățenii „pro libertate” vorbesc din stânga ecranului, către dreapta. Acum, cititorule, gândește-te cum desenezi tu axa timpului, atunci când vrei să explici ceva, indiferent cui. Nu-i așa c-o desenezi cu o săgeată de la stânga la dreapta? Vorbesc foarte serios când spun că cetățenii „pro libertate” reprezintă viitorul, pentru că și ei se îndreaptă tot către dreapta ecranului ;) Iar dacă nu apreciezi sarcasmul dinlăuntrul acestei observații, mai privește emisiunea încă o dată, mai ales partea despre superstiții :P

PS M-am tot întrebat dacă să introduc în discuție și ceva despre anti-globalism (prezent la „pro familie”), dar nu e cazul, pentru că emisiunea deja abundă de argumente care nu se ciocnesc nicicum, fiind așezate în planuri conceptuale diferite.

0 comments:

Post a Comment