AMR -1 (RO)

. 1 min read

Gata, a trecut şi «centenarul» ăsta, putem răsufla uşuraţi—pentru că a fost destul de răsuflat şi pentru că destul de mulţi s-au uşurat în direcţia întregului concept 🙁 Eu am mai scris pe subiect în 6 martie 2016, cu 1000 de zile înainte, respectiv pe 23 august 2018, cu 100 de zile înainte. Iar senzaţia cu care am rămas după ziua de ieri e exact ca-n acest citat din povestirile Adinei Popescu...

Nu mai ştim dacă sau cine locuieşte prin zonă. Scorojeala, petele, rupturile sunt la vedere. Şi fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva precum Sacagiu, care stă cuminte-n banca lui. Şi fiecare dintre noi ştie exact cine e Logofătu care se-ntreabă «decât» dacă harta e dreaptă. Iar unii dintre noi ne simţim exact ca autoarea, datori să scriem, să descriem ce se mai întâmplă cu oamenii care mai vieţuiesc pe-aici...

Urările de „la mulţi ani” mi se par deplasate, aşa încât ne îndemn să fim oameni faini, să merităm admiraţia celor din jur! Celelalte vor veni de la sine—sau nu 😛

sursa ilustraţiei: elefant.ro; bonus: fotografii de-acum 100 de ani şi acest filmuleţ despre cartea Adinei: