Colegi de cameră (RO, pseudo-restanţă)

. 2 min read
Viaţa te apropie şi te desparte de unii oameni, oricât de mult te împotriveşti, deşi ar fi mai bine să accepţi şi să te potriveşti 🙂  Memoria, aşijderea, pierde nume şi întâmplări, deşi păstrează sentimente 🙂  Vreau să-mi aduc aminte numele tuturor foştilor mei colegi de cameră şi să le listez aici, însă realizez că nu (mai) pot face asta 🙁  Dar mi-aduc aminte cu plăcere că mă simţeam bine alături de ei 🙂  Despre colegii de cameră din tabăra de la Timişu de Sus/Jos, pe când eram în clasele primare, mai ţin minte doar cum ne hlizeam cu feţele murdare de marmeladă 😀
[![image](http://lh4.ggpht.com/-_OxLzqFN5Kw/T5aCkP8xe6I/AAAAAAAAAr0/TcgCqjm7HNQ/image_thumb%25255B2%25255D.png?imgmax=800 "image")](http://lh6.ggpht.com/-lde_8ph_OW4/T5aCjX3Wa7I/AAAAAAAAArw/YLUj_9z7ZmU/s1600-h/image%25255B4%25255D.png)
tabăra de pregătire, Breaza, 1985;  sursa:  arhive personale
Despre colegii de cameră din tabăra de pregătire pentru olimpiada naţională de fizică, de la sfârşitul clasei a opta, ţin minte cum ne prăfuiam pe terenul de fotbal, beam „azi, oranjada e de lămâie” de la sifonărie, după care descopeream că nu aveam apă să ne spălăm înainte de culcare 🙂  Cu colegii de cameră din tabăra [PTAP sau UTC](http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=1052), ţin minte c-am râs de ne-am tăvălit pe jos, la propriu, când amanta şefului ne-a prins bând bere şi ascultând muzică la casetofon:  „Nesimţiţilor, vă scad nota la purtare!, nu mai intraţi în bac!!!” prin contrast cu realitatea că noi mai aveam 2 ani de liceu 😛  Cu colegii din [armată](http://codruvrabie.blogspot.com/2010/01/tribute.html), însă, parcă n-am râs aşa—chiar, niciodată?!?
În [facultate](http://www.aubg.bg/) şi la [masterat](http://www.maastrichtuniversity.nl/web/show/id=323147/langid=42), apoi pe la conferinţe, am avut mulţi colegi de cameră, pe termen mai lung sau mai scurt:  Róbert, Ádám, Vlado, Draža, Atdhe, Mostuna, Nikola, Boće, Moles, G-kone, Paweł, Thomas, Ion, Nemanja, Victor, Dragoş, Ovidiu, Radu, Vali…  Sper că n-am uitat pe nimeni?!?  Despre unii dintre ei nu mai ştiu nimic, cu alţii mă văd cât pot de des şi mai stăm la o vorbă, la un păhărel, ba chiar ne mai şi comparăm pozele, la distanţa de ~15 ani 🙂  Şi ne-amintim cum sfărâmam cioburi sub bocanci, dansând pe [Kalashnikov](http://www.youtube.com/watch?v=4G--cV7twSA), ori cum am petrecut pe la vreo nuntă şi ne minunăm cât de mari au crescut copiii 🙂
[![image](http://lh6.ggpht.com/-iqaynFjIJtg/T5aCmc7WmnI/AAAAAAAAAsE/MJS26J-WuOs/image_thumb%25255B5%25255D.png?imgmax=800 "image")](http://lh3.ggpht.com/-jHPoA9JC6K8/T5aClFRAhgI/AAAAAAAAAsA/-B1pXa-f0Q8/s1600-h/image%25255B9%25255D.png)
Blagoevgrad, 1997 şi Budapesta, 2011;  sursa:  arhive personale
Colegii de cameră mi-au rămas mai mult în suflet decât în minte, aşa că, de fiecare dată când mi-amintesc de ei, mă şi însufleţesc, pe dată!  Chiar dacă, de-acolo de unde sunt, poate n-au cum să-mi arate unde greşesc, dar întotdeauna mă ajută 🙂  Colegii de cameră sunt o categorie deosebită de [prieteni](http://codruvrabie.blogspot.com/2011/07/chestionarul-lui-proustleapsa-ro.html), cu care mă potrivesc oricând, indiferent de câtă vreme suntem despărţiţi, indiferent dacă potrivirea se-ntâmplă doar în sinea mea…  Hmm, m-apucă nostalgiile şi gândul mă duce iaraşi la [femeile din viaţa mea](http://codruvrabie.blogspot.com/2011/03/femeile-din-viata-mea-ro.html), pentru c-am evitat cu cerbicie să scriu aici despre **colegele **de cameră,  mai ales azi, 25.04… 😛