Între urnit și isprăvit (RO, obosit)

Între urnit și isprăvit (RO, obosit)

. lectură de 4 min

Oamenii s-au urnit la vot, ceea ce mă bucură. Dacă se menține ritmul, astfel încât participarea de anul ăsta să fie mai mare decât cea din 2009, legitimitatea noului Președinte va fi mai mare. Iar eu m-aș considera mulțumit de un astfel de rezultat. Acum, probabil, ne-ntrebăm cum se va isprăvi acest an electoral?, cum va arăta România de mâine încolo?—mai bine zis de miercuri (?), când rezultatul alegerilor va fi fost validat… Și țin să spun că nu va curge lapte și miere, indiferent de rezultatul votului, deși am să explic și care-i varianta pe care aș prefera-o eu.

sursa foto: MondoNEWS.ro; #votulcuperiuțadedinți

Percepția de învingător joacă în favoarea lui Ponta, deși există posibilitatea ca Iohannis să recupereze teren și să câștige azi. E foarte important de știut că nimeni nu se va trezi mâine cu vreun semn în frunte și e foarte important să ne străduim ca nimeni să nu fie stigmatizat pentru opțiunile sale politice! Sper să realizăm că anul e 2014, nu 1914, cu atât mai puțin 1814… Eu îmi apreciez prietenii care votează cu Ponta, pentru că au argumente corect formulate din punctul lor de vedere—și ei îmi răspund la fel, știind deja că eu votez cu Iohannis; ba mai mult, deși m-au criticat pentru asocierea cu Gândul (pe motiv de Sârbu), au apreciat ca obiective/nepărtinitoare verificările pe care le-am făcut în cadrul echipei de la Factual.

Așadar, să vedem ce variante există și să le analizăm împreună, de la extrema cea mai improbabilă până la cea mai posibilă, indiferent de ce sentimente ar putea trezi în noi oricare dintre ele:

  • Iohannis ia totul—adică reușește să câștige azi, apoi câștigă și procesul cu ANI, după care mai atrage și UDMR la guvernare, profitând de potențiala implozie a PSD; îl desemnează Premier pe Predoiu, după care lasă guvernarea în pace și deschide 2 fronturi de lucru—unul de termen scurt (2015-16), adică revizuirea Constituției, și unul de termen mediu/lung, adică pregătirea României pentru președinția rotativă a Consiliului UE, în semestrul II din 2019;
  • Iohannis ia ceva—câștigă azi, câștigă și cu ANI, dar este nevoit să colaboreze instituțional cu Guvernul Ponta III ori cu un alt guvern format de PSD–UNPR–PC–PLR (poate chiar și PPDD, ori PMP, după cum zic gurile tare rele) cu sau fără sprijin UDMR; în aceste condiții, Iohannis nu va avea alt proiect prezidențial în afara președinției rotative din 2019, dar se va putea concentra destul de mult pe independența justiției, care va fi miza supremă a anului 2016;
  • Iohannis ia țeapă (sau ne dă)—adică reușește să câștige azi, dar pierde cu ANI, ceea ce atrage imposibilitatea de-a ocupa funcția (sau chiar demisia „de onoare”), dând naștere unui interimat la Cotroceni și punându-ne pe toți în situația de-a trece încă o dată printr-o campanie electorală istovitoare; sunt convins că nimeni nu-și dorește o astfel de situație instabilă, însă ne putem gândi la ea, putem spera că vom avea șansa unei campanii electorale cu zvâc, în 2015;
  • Ponta ia țeapă—câștigă azi, dar până la 21 decembrie îi scoate Băsescu niște dosare ciudate, așa încât nu poate ocupa funcția, dând naștere aceluiași tip de interimat la Cotroceni, urmat de o altă campanie istovitoare, în 2015; instabilitatea ar fi și mai mare decât în cazul țepei de la Iohannis, întrucât e neclar cine ar putea deveni premier în această situație, cum s-ar configura coaliția de guvernare—coșmaresc și teribil!, puțin probabil și totuși posibil…
  • Ponta ia ceva—adică reușește să câștige azi, dar pierde guvernarea, pe motiv că UDMR sare-n cealaltă barcă, la momentul (ne)aprobării bugetului; rezultatul va fi continuarea circului pe care l-am trăit cu Băsescu, doar că va fi în oglindă 🙁 iar proiectul cel mai important al Președintelui va fi justiția, cu bătaie pe anul 2016, când vor expira mandatele procurorilor-șefi Nițu, Bica și Kövesi, respectiv al președintei Stanciu/ÎCCJ și se vor organiza alegeri pentru noul CSM;
  • Ponta ia totul—câștigă azi, păstrează guvernarea (fie cu Tăriceanu, fie cu Maior sau Dragnea), iar de-acum până la 22 decembrie ne îmbăiază cu aroganțe (și naționalisme de prost gust, că are și prilejul lui 1 Decembrie la-ndemână); apoi caută soluții de tip 2012 (eu rămân la părerea că n-a fost „lovitură de stat,” dar nici cușer n-a fost!) pentru revocarea procurorilor-șefi (Bica și-a primit deja semnalul, se pregătește Kövesi) și pregătește alegerile locale și parlamentare din 2016.

sursa: 2012

Dintre aceste 6 variante, eu prefer ca Iohannis să ia ceva, deși știu că lumea nu se va opri în loc, chiar dacă oricare din celelalte 5 variante mi-ar fi mult mai neplăcute. Chiar și variantele cu Iohannis ia totul, Ponta ia ceva ori Ponta ia totul îmi sunt acceptabile până la un punct… Mărturisesc însă c-am obosit să fiu câine de pază și prefer o variantă în care partidele se ocupă de buna guvernare, nu noi, societatea civilă! Și, din acest motiv „meschin,” prefer varianta în care puterea executivă este împărțită între cele 2 mari blocuri politice, în care PNL reușește să se consolideze în noua sa compoziție (eliminând din scenă, pe cât posibil, personajele de tristă amintire din PDL), în care PSD reușește să se curețe de neghina îndelung acumulată (chiar și cu ajutorul DNA, dacă nu se poate altfel)… Iar eu să mă pot ocupa de ce-mi place și-mi doresc, adică de administrație locală și Europa regiunilor 🙂 Mai sunt 2 ore până la închiderea urnelor, așa încât, oricât ați fi de obosiți, zic să vă urniți la vot (numai dacă vreți asta), ca să isprăviți exact viitorul pe care știți că vi-l doriți 😛

Update: IRES dă un rezultat de 51:49 pentru Iohannis… Vom vedea… Încă nu am motive de bucurie, țopăială sau alte manifestări, pentru că CSCI dă exact invers… Incredibil de rapid, Ponta a cedat—ramâne să vedem care se va adeveri, dintre cele 3 variante rămase.