Din punct de vedere economic, cele 6 state din Balcanii de Vest au o populaţie ceva mai mică decât a României. Cu excepţia Albaniei, ele au făcut parte din fosta Iugoslavie. Cumva, mi se pare firesc ca oamenii să-şi dorească să poată umbla liber în acea zonă, fără să aibă nevoie de vize şi controale la graniţă. Bine, mie mi s-ar părea firesc să poată umbla liber prin toată Europa. Cred că, dacă le faci oamenilor viaţa mai uşoară, ei se vor putea concentra mai bine pe dezvoltarea unor idei valoroase, care să aducă mai multă bunăstare pentru semenii lor. Iar acordul pentru libertatea de mişcare a oamenilor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor chiar asta înseamnă—le face oamenilor viaţa mai uşoară şi le permite ideilor bune să se dezvolte într-o arie geografică mai largă. Vreau să spun că mie mi se pare că nevoia a crescut dinăuntru, că n-a venit din afara regiunii.
Aş mai adăuga un detaliu: Statele din Balcanii de Vest nu se bucură de prea multă încredere la Bruxelles şi printre statele-membre ale Uniunii Europene. Foarte probabil că nici între ele, reciproc, nu sunt foarte încrezătoare. Prin urmare, mi se pare că mini-Schengenul anunţat la Novi Sad este şi un exerciţiu de (re)construire a încrederii reciproce între statele din Balcanii de Vest, nu doar o viziune pentru dezvoltare economică, nici doar o mică divizie B înaintea integrării în Uniunea Europeană. Din punctul ăsta de vedere, poate că decidenţii lor au învăţat ceva bun din ezitările de la Sofia şi Bucureşti. Rămâne de văzut cum vor gestiona aceste state ştirea că Serbia a aderat la Uniunea Economică Eurasiatică, pentru că acest gest poate fi interpretat ca o înşelare a încrederii sau ca o formă de acces la alte pieţe.
foto: Vlad Stanciu/Asociaţia INK; textul integral pe Podul Prieteniei
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}