„Oamenii dreptăţii” (RO)

. 3 min read

De 10 ani, am privilegiul de-a mă afla în preajma noii generaţii de jurişti. Ei sunt funcţionari publici, care activează în instituţii extrem de variate, de la primărie de comună, până la autorităţi centrale ale statului român şi chiar la instituţii europene, la Bruxel. Unii dintre ei sunt chiar diplomaţi, alţii sunt consilieri juridici, la stat sau în privat. Ofiţeri de poliţie (rutieră, ordine publică, judiciară, antifraudă) şi ofiţeri-educatori în penitenciar. Notari, avocaţi de litigii şi de consultanţă, procurori de anchetă şi de supraveghere, judecători de civil, penal şi contencios administrativ.

În programul Lideri pentru Justiţie, rolul meu este să le facilitez un proces de învăţare. Împreună cu ceilalţi traineri şi invitaţi, uneori alături de absolvenţii din anii precedenţi, deconstruim idei preconcepute despre cum funcţionează Justiţia (de ce aşa şi nu altfel?) şi reconstruim viziunea despre cum ar putea să funcţioneze mai bine, în interesul cetăţeanului. E un proces dificil, care vine cu ghiogâlţuri, pentru că ne scoate pe toţi din zona de confort, dar e al naibii de frumos! Şi mă îmbogăţeşte enorm, an după an, pentru că fiecare generaţie are alte nevoi, alte preocupări, deci învaţă în alt mod.

Procesul acesta, prin care ne dezvăţăm şi-apoi reînvăţăm împreună, mă ţine în priză. Îmi dă încredere în viitor, mă ajută să-mi depăşesc temerile. Iar succesele lor îmi umplu inima cu bucurie! Exact aşa m-am simţit şi aseară, la premiera filmului documentar „Oamenii dreptăţii.” Ideea le-a venit în octombrie, la Forumul de la Costeşti, în compania colegilor din Moldova. În decembrie, deja ştiau de ce, cum şi ce voiau să facă. În ianuarie, deja făceau filmările. În martie, deja aveau un plan de comunicare. Au muncit mult, şi-au mobilizat prietenii, şi-au dedicat timpul, energia şi resursele pentru atingerea unui obiectiv concret: Să-i arate lumii că Justiţia este înfăptuită de oameni, pentru oameni. Că Justiţia respiră valori, trăieşte emoţii, are îndoieli şi năzuinţe.

Filmul cuprinde interviuri cu 13 dintre ei. Dar eu am cunoscut personal vreo 200 din România şi încă vreo 50 din Republica Moldova. (Poate că şi absolvenţii din LEAD vor face un astfel de film, când se va împlini sorocul.) Dincolo de cei pe care i-am cunoscut eu în aceşti 10 ani, mai există mulţi alţi „oameni ai dreptăţii” care acţionează cu bună-credinţă în societatea civilă, în afaceri, în administraţie, în diplomaţie, ba chiar şi în politică. Oameni cu valori similare, cu aspiraţii convergente, capabili de-a înţelege şi accepta că există soluţii complementare pentru orice problemă. Oameni care pun mare preţ pe respect, demnitate, libertate, integritate, merit, competiţie... Oameni care nu pot accepta încolonarea în spatele unei singure soluţii.

De-acum înainte, pentru că au scos capul în lume, pentru că şi-au pus sufletul pe tavă, pentru că s-au expus, tocmai şi-au asumat cea mai mare dintre responsabilităţi: Să rămână modele, exemple de urmat. Să-şi expună ideile, viziunile lor (alternative, consecutive, complementare sau convergente) pentru succesul nostru, al tuturor cetăţenilor, împreună. Eu am încredere că ei ştiu să facă lucrul ăsta fără părtinire, dar cu patos; fără nevricale, dar cu aplomb. Îi voi sprijini cu tot ce pot, întrucât am un interes personal şi direct ca ei să aibă succes, să ne aducă succesul ori, mai bine zis, să ne conducă spre succes—să pot trăi liniştit la pensie, atunci când îmi va veni vremea 😉

Urmăriţi conturile de Facebook ale celor două comunităţi (am pus linkuri mai sus) şi contul de YouTube—documentarul „Oamenii dreptăţii” va fi publicat cam din 3 în 3 zile, în extrase de câte 2-3 minute, pentru «consum rapid» pe reţelele de socializare. [sursa foto: camera telefonului meu, la premiera de aseară]