Să-şi exerseze bunul simţ! (RO)

articol publicat în Dilema veche, la rugămintea lui Cristi Ghinea

În urmă cu aproape 3 ani, în cadrul unei conferinţe cu participare internaţională, am scandalizat o sală de aproape 200 de funcţionari publici cu atribuţii în aplicarea procedurilor de achiziţii publice, începându-mi scurta intervenţie cu o constatare-semnal de alarmă: Dacă toată lumea ar respecta porunca biblică „să nu furi,” n-am mai avea nevoie de o legislaţie specială pentru derularea achiziţiilor publice! Nu vreau să scandalizez pe nimeni, dar este evident că, dacă miniştrii noştri ar fi respectat principiile impuse de funcţia lor, n-am fi avut nevoie de acest demers, la graniţa dintre jurnalismul de informare şi formularea de politici publice.

Înseamnă că avem o lege (în sensul larg al cuvântului), dar ea nu este nici respectată, nici aplicată şi atunci ar trebui găsită şi promovată o soluţie. Colegii mei n-au făcut altceva decât să traducă în limbaj comun, accesibil, prevederile legislaţiei în vigoare, principiile pe care ar trebui să le respecte orice demnitar şi învăţămintele pe care aceştia ar trebui să le extragă din experienţa altor demnitari, de pe alte meleaguri. Dar a(ve)m o problemă foarte greu de rezolvat, aşa cum îmi spunea, în urmă cu doi ani, Howard Whitton, expert OECD/SIGMA în problemele eticii profesionale din sectorul public: Când o regulă nescrisă nu e respectată, toată lumea simte nevoia s-o pună pe hârtie, în speranţa că autoritatea şi formalismul hârtiei scrise vor conduce la respectarea acelei reguli. Cu toate acestea, dacă regula ajunge să fie chiar internalizată (adică respectată a priori), acea hârtie oficială devine desuetă/inutilă.

Prin urmare, la ce bun întregul nostru demers?! Tragem un semnal de alarmă, solicitându-le miniştrilor (azi), celorlalţi demnitari (mâine), să înţeleagă un adevăr simplu: Imaginea lor publică este intrinsec legată de succesul politicilor publice, de atingerea obiectivelor, de îndeplinirea promisiunilor pe care le-au făcut electoratului. Dacă imaginea lor publică este negativă, nu se bucură nici de sprijin popular pentru reformele pe care le propun, nici de o atitudine cooperantă din partea funcţionarilor care ar trebui să-i ajute în aplicarea măsurilor pe care le clamează. Înţelepciunea populară a transpus aceste poveţe în două proverbe spectaculos de relevante pentru succesul în carieră: „omul sfinţeşte locul” şi „peştele de la cap se-mpute.”

Când deleagă o sarcină, trebuie să se gândească şi să verifice dacă nu cumva îşi pune colegul subordonat într-o situaţie de conflict de interese. Când are de îndeplinit o sarcină ori de luat o decizie, are obligaţia să se gândească şi să verifice dacă nu cumva utilizează proceduri opace ori criterii subiective. Trebuie permanent să-şi verifice măsura în care utilizează, de o manieră discreţionară, puterile care i-au fost încredinţate. Dacă există sau poate apărea suspiciunea că in(tro)duce un dublu standard—tratamente preferenţiale sau discriminatorii. Dacă respectă legea, principiile utilizării eficiente, eficace şi economicoase a resurselor publice. Nu în ultimul rând, are obligaţia de prudenţă şi diligenţa de a prevedea că orice măsură, oricât de bună, va afecta pe cineva în mod negativ—şi să le ofere şi celor din urmă o plasă de siguranţă, nişte măsuri compensatorii.

N-am să vă plictisesc aici cu înşirarea tuturor legilor, a ordonanţelor, a hotărârilor de guvern ori a ordinelor de ministru care reflectă aceste minime dorinţe—sunt convins că miniştrii noştri le cunosc, că au şefi de cabinet care le pot găsi, citi şi conspecta, în beneficiul carierei politice a demnitarului pe care-l ajută în îndeplinirea atribuţiilor, respectiv că înţeleg foarte bine, cu toţii, motivele pentru care trebuie să le şi respecte, atâta vreme cât doresc să ne servească interesele, punându-şi mintea şi priceperea în conducerea treburilor publice, în slujba mea şi a dumitale, cititorule.

Astfel, în dubla mea calitate, de alegător şi contribuabil, voi insista doar asupra faptului că este de datoria oricărui demnitar şi a oricărui funcţionar din sectorul public să demonstreze (în orice moment al carierei sale publice, în orice situaţie s-ar afla) că a internalizat şi că se gândeşte necontenit la înţelesurile politice şi administrative ale celor două proverbe, respectiv că respectă a priori porunca biblică la care am făcut referire mai sus. Şi mă aştept, din partea politicienilor, să-şi exerseze bunul-simţ, pentru că nu mai sunt decât două săptămâni până când vine Moş Nicolae! 😉